Inimi Rănite.

Capitolul 7

    Alex

       Mereu mi-am dorit o familie. De aceea pot spune că, în momentul în care Emma mi-a spus că acceptă să stea cu mine și să o trec pe Alexa pe numele meu, am simțit cum inima mi-a luat-o la trap de fericire. Simțeam cum picioarele mai au puțin și-mi cedează din cauza emoțiilor puternice, care mă încercau, iar mâinile imi tremurau mai ceva ca, după o zi întreagă de muncă fizică.

         Iar când am aflat că vrea să o  numească pe fetiță după mine, nu-mi mai încăpeam în propria piele de fericire. Simțeam că plutesc, că acest copil superb care a apărut deodată în viața mea, mă va schimba pentru totdeauna. Ea imi va insenina zilele și mă va face cel mai fericit bărbat de pe planetă. Mă va face să mă simt cu adevărat împlinit.

        Chiar dacă nu știu cum este să iubești și să fii iubit, simt că acest copil va aduce schimbarea in viața mea nefericită. Din clipa în care am văzut-o pentru prima oară, am simțit o conexiune cu aceasta. Am simțit  nevoia să-i fiu mereu alături și s-o  protejez, să o iubesc și să nu permit nimănui s-o facă să sufere.

       — Mă bucur că ai luat această decizie, de a-mi accepta propunerea, vei vedea că nu vei regreta, îi spun încă uimit de răspunsul ei.

        — Asta sper și eu, observ că este încă sceptică în privința deciziei, dar nu spun nimic. Nu vreau să crezi că profit de bunătatea ta. Nu vom sta prea mult pe capul tău. Când voi reuși să mă pun singură pe picioare, îți promit că nu te voi mai deranja, încearcă aceasta să se scuze.

      — Te rog, hai să nu mai vorbim despre asta, îi spun oarecum deranjat de ideile ei. Cum ți-am mai spus: casa mea va fi și casa voastră. Nu mă deranjați, ci din contra, mă bucur că vă voi avea alături, pe tine și micul ingeraș.

      — De ce ești atât de bun cu noi? Nu mă înțelege greșit, dar nu mă cunoști absolut deloc. Și fără să stai pe gânduri ne-ai pus la dispoziție casa ta. De ce faci asta?

     — Pentru că știu cum este să nu ai pe nimeni alături, cum este să nu ai un loc al tău și nu vreau ca Alexa să treacă prin asta. Într-adevăr nu te cunosc. Dar asta nu înseamnă că nu te pot ajuta. Imi pari o femeie puternică, care știe ce-și dorește de la viață și vreau să te ajut să te pui pe propriile picioare. Asta am simțit să fac și cred că este cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Nu vreau să te simți obligată să faci sau să spui ceva. Ceea ce-am făcut până acum, am făcut pentru că așa am simțit, îi explic situația și deciziile mele, și-o observ cum lasă ușor capul în jos, ștergându-și câteva lacrimi.

      — Îți mulțumesc, imi spune aceasta trăgându-și nasul. Nu a mai făcut nimeni, nimic pentru mine în toți acești ani și probabil când am văzut cât de drăguț ești cu noi, m-am speriat, dacă pot spune așa. Nu vreau să mă înțelegi greșit, ești un bărbat foarte frumos, dar nu sunt pregătită  să accept nici un bărbat în viața mea, mai mult decât ca pe un simplu prieten. Nu am avut niciodată noroc în viață și nu am simțit, pentru nimeni acel sentiment frumos descris în cărți, numit: iubire. Probabil nu a meritat nimeni asta. Am întâlnit numai persoane nepotrivite și nu am reușit să aflu cum este să simți acel sentiment frumos. Mereu am fost  dezamăgită de persoanele dragi și probabil, de aceea inima mea nu a vrut să se înmoaie în fața nimănui.
      
      — Știu cum este. Nici pentru mine nu este atât de simplu să prind încredere în cineva și niciodată nu am reușit să mă deschid prea mult in fața altcuiva. Ce spui, putem fi prieteni? O intreb zâmbind și întind mâna spre ea.

     — Prieteni, răsuflă ușurată, de parcă i s-a luat o piatră de pe inimă și-mi strânge mâna, trimițându-mi electricitate în tot corpul.