Capitolul 18

489 18 0
                                    

Capitolul 18

Deschid ochii si arunc o privire prin camera dar nicio urma de Alex. Ma ridic la marginea patului si vad pe noptiera telefonul lui Alex. Deci inseamna ca trebuie sa se intoarca. Am luat telefonul in mana vrand sa ma uit la ceas dar deodata usa camerei care tocmai s-a trantit in urma persoanei care a intrat ma intrerupe.

-In 10 minute sa fii gata! si se duce la oglinda si dandu-si cu mana prin par. Ce faci cu telefonul meu?! si se intoarce pe calcaie facand contact cu privirea lui care acum era rece si nervoasa.

-Am vrut...sa vad cat e ceasul. ma balbai eu in timp ce mana mea tremura pe telefon.

-Ok, si imi ia telefonul din mana, du-te si schimbate.

M-am ridicat usor de pe pat si am trecut pe langa Alex care tot la fel de nervos era. Am intrat in baie si am pornit apa facandu-mi rutina. M-am schimbat dar lasandu-mi tricoul lui gri. Nu dupa mult timp am iesit din baie si l-am gasit tot in acelasi loc.

-Gata?! spuse la fel de nervos

-Da...soptesc eu, sper sa nu te superi daca iti pastrez tricoul.

-Nu ma supar, haide acum.

Ma luat de mana si m-a tras afara din camera. Era nervos, foarte nervos si nu inteleg de ce. Oare am gresit cu ceva? Nu dupa mult timp iesim din hotel si masina asteptandu-ne in fata. Imi deschise usa si dupa ce intraseram in masina o trantise asa facu si cand intrase el. A pornit masina si a bagat-o in prima si dupa a apasat nervos pe acceleratie si mi-am intors privirea spre geam. Dupa 20 de minute am ajuns in fata casei.

-Hanna, am ajuns.

-Da..imi intorc privirea catre el care priveste in fata. E la fel de nervos. M-am intins catre el si i-am presarat un sarut pe obraz, dar starea lui neschimbanduse deloc. Am lasat privirea in jos.

-Pa.

I-am soptit inainte sa ies din masina. Am intrat pe aleea de la casa si din spatele meu s-a auzit cum a plecat masina. Am intors privirea si masina iesea de pe strada rapid. Am oftat si am intrat in casa. Am dat sa urc scarile dar vocea lui Niall ma oprise.

-Ce sa vezi, cenusareasa a ajuns acasa.

-Niall. si m-am intors pe calcaie catre el.

-Unde ai fost?

-Cum ti-am spus la.., dar m-am oprit dandu-mi seama ca stie, ai sunat-o?

-Normal. Si nu erai acolo. Te-ai impacat cu ala?

-Am fost sa-i cunosc parintii.

-Toata noaptea?! Are o familie mare atunci.

-Niall..unde vrei sa ajungi cu asta?

-Ti-ai tras-o cu el?

-Poftim?! Cum poti sa crezi asta despre mine? Cum poti crede ca am trecut peste trecut?! Nu-mi vine sa cred ca spui asta. si am urcat scarile

-Hanna..

-Nicio Hanna!! si am intrat nervoasa in camera. Mi-am aruncat botinele intr-un colt al camerei si mi-am schimbat fusta cu niste colanti negri, astfel pastrandu-mi tricoul. M-am trantit pe pat si am inceput sa ma gandesc la tot ce s-a intamplat. Aseara era asa de linistit, iar azi... Oare am facut ceva gresit?!. Linistea din camera a fost intrerupta de sunetul produs de telefon. M-am intins dupa el si l-am luat de pe noptiera.

"Scuze de comportamentul meu de azi domineata. Asa ca sa ma revansez te astept la cafeneauna de langa liceu. Alex"

Acum cateva minute era nervos si acum ma invita la cafea?! Off trebuie sa ma obijnuiesc cu comportamentul lui. Cand e nervos cand e linistit. Ma schimb, imi iau geanta punandumi-o pe umar si ies din casa fara sa raspund la intrebarile lui Niall. Nu e departe cafeneaua de casa asa ca ajung repede. Intru inauntru si arunc o privire prin cafenea iar la o masa il vad pe Chris. Imi scutur capul de doua ori crezand ca vizez dar nu. Chiar era el. Am pornit catre el si m-am asezat pe scaunul din fata lui. Asta l-a surprins si pe el.

Impossible loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum