Capitolul 28

471 15 0
                                    

Capitolul 28

Peste 2 zile.

Îmi duc mâinile la ochii și îmi afund fața în perne. Trântesc mâinile pa lângă mine și îmi dau seama ca eram singura în pat. Îmi ridic capul leneș dintre perne și arunc o privire lângă mine. Mă întorc pe spate și mă uit prin camera, astfel văzând ușa de la dressing deschisă. Mă dau ușor jos din pat, îi iau cămașa lui Alex, care era pe marginea patului și o pun pe mine. Închid patru nasturi în timp ce ma îndrept către dressing. Asa cum credeam era aici. Zâmbesc și mă sprijin în pragul ușii privindu-l cum își pune sacoul. Se mai uită odată în oglinda, dându-și cu mâna în par, dar se oprește când ma vede în oglinda.

- Te-ai trezit, și îmi zâmbește întorcându-se către mine.

- Pai dacă nu erai, și ma apropi de el arajându-i gulerul de la cămașă, unde te duci? îmi îndrept privirea către el.

- Trebuie să mă întâlnesc cu tata și niște prieteni de ai lui, spune nonșalant.

- Prieteni? întreb eu cu subînțeles.

- Hanna, și îmi ia fata în mâinile lui, ți-am mai zis că nu o să mai fac aceleași greșeli ca în trecut. Așa că nu ai de ce să îți faci griji.

- Atunci de ce te duci?

- Știi cum e tata, oricum ma întorc repede. Pana când vii tu de la școală eu sunt deja aici. Oare o sa meargă la el ca sa discute de căsătorie?! Pff, după ce a plecat în aceea noapte tatăl lui de la noi, s-a comportat destul de normal. Dar oare ce decizie a luat? Eu nu pot sa ma căsătoresc și nici nu vreau sa îl uit..

- Vezi că o să te ducă șoferul la școală, îmi zâmbește și ma sărută după îndreptându-se în cameră.

- OK, spun eu și oftez.

- E vreo problemă? spune în timp ce își luă telefonul și îl verificase.

- Nu, spun eu și scutur din cap alegându-mi gândul din minte.

- OK, o sa ajung repede. Când am vrut sa îl mai întreb ceva telefonul lui ma întrerupt. Da, tata acum vin....Da,stai asa. Lasă telefonul în jos și mă sărută pe frunte după iese din cameră. Mă ridic de pe pat și mă îndrept către geam, ajungând fix când iese din casă. Se urca în mașină și trântește portiera în urma lui. Deodată mașina părăsește aleea, după eu ducându-mă către baie și pregătindu-mă pentru ziua de azi.

Ies din mașină când ajung în fața școlii. Deja observ câteva priviri către mine. Normal, am coborât din cel mai nou model de la Audi. Firar, urăsc sa fiu in centrul atenției. Dau să intru mai repede în școală dar calea îmi e oprita de..

- Ce vrei Christine? și o privesc în scârbă.

- Vai dar ce mașina frumoasa. Ți-a luat-o taică-tu pentru notele mici pe care le ai la mate sau stai ups tu nu ai note mici pentru că ești în relații bune cu profu' Cât de norocoasă, și începe să râdă.

- Acum mă lași să trec, spun eu încet.

- Ohh ți s-a făcut frică? Micuța Hanna tremură,si ma apuca de mână puternic, asculta aici și bine te-am mai avertizat odată dar numai ascultat. Nu știi în ce te-ai băgat asa ca ai mare grija pana când nu o sa te arzi mai rău decât ai făcut-o deja. Alex nu e, dar deodată cineva o îndepărta de mine. Îmi întorc privirea și vad ca era șoferul. Ii mulțumesc și intru în școală. Spre deosebire de celelalte săptămânii de când ma aflam în aceasta școală azi cred ca e singura zi în care am fost atenta. Poate pentru ca eram liniștită ca Alex mi-a spus secretul lui, dar discuția cu tatăl lui încă ma bântuie. "Ori te desparți de ea..... Ori te căsătorești cu ea!". Gândurile îmi sunt întrerupte de ultimul clopoțel pe ziua de azi. Ies din liceu după ce am mai discutat ceva cu Miruna care era cam neliniștită de comportamentul lui Niall. Mă urc în mașină și șoferul pornește. Ajungem în scurt timp în fața casei și am văzut mașina lui Alex parcată. Cobor repede din mașină și intru în casă, după dând buzna în biroul lui. Ups, se pare că nu trebuia să fac asta. Vorbea la telefon și era nervos. Se uita la mine furios și închid ușa încet în urma mea. Ma îndrept către scaunul lui și ma așez pe birou în fața lui așteptând să termine de vorbit.

Impossible loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum