Capitolul 3

706 28 2
                                    

Capitolul 3

Detenția. Singurul loc în care ai vrea și n-ai vrea să fi, în același timp. Oricine vrea sa scape de anumite ore pentru asta, dar nimeni nu vrea sa apară la dosar cu o colecție de asemenea avertismente. Putin surprinsa, sincer, să vad ca nu mai e nimeni aici. Dar normal Hanna cine inafara de tine mai putea lua detentie din prima zi. Mintea mea are dreptate, o sa stau o ora, singura, intr-o clasa goala.

Stai goala dar cine o sa ma supravegheze? Gandindu-ma la acest aspect usa se deschise si pe ea intreand nimeni altul decat scumpul meu domn director care mi-a distrus prima zi de scoala cu o detentie de toata frumusețea.

Nu cred că este normal ca un cadru didactic sa stea atâta după fundul unui elev.

-Se pare ca te-ai facut comod, imi spune cu un zambet pe buze.

Pe cât de frumos este, pe atât de grețos.

Se spune ca totul se întâmplă cu un motiv. Că toate acțiunile tale trecute, te aduc în punctul în care te afli. Dacă universul decide tot și soarta este regina tuturor necazurilor, atunci ce făcusem eu atât de rău încât să ajung, cu domnul încrezut de funcția lui în această școală, după fundul meu?

- Puteți să-mi explicați de ce mi-ați dat detenție dacă știți că nu am facut nimic? intreb deja nervoasa de toată situația asta jalnică. Trăim în timpuri mult mai normale ca să existe încă descriminari. Cel puțin susțin asta.

-Din cauza tupeului. Asta mi-a pus capac.

-Eu, tupeu?!

-Da poate ar trebui să îți stăpânești comportamentul.

Cred ca domnul din fata mea isi bate joc de mine, ce zicea de comportamentul meu?

-Dar nu am nicio problema cu comportamentul, doar sunt nervoasa ca am primit detentie pe degeaba! Si pe cealaltă  față nu i-ați făcut nimic!

A tăcut. Nicio vorbă, nimic. Nicio privire, doar a continuat să lucreze în laptopul lui până la sfârșitul pedepsei.

Intru nervoasa în cantină și o zăresc pe Miruna stând la o masă singură. Oare fericirea și optimismul ei, mă poate molilsi acum?

-Hanna! Vino aici! Pe unde ai fost?

-Ha? Detentie, spun nepasatoare.

-Poftim? De ce, ce ai facut?

-Am fost acuzata pe nedrept ca am inceput o bataie cu o alta fata si ce e cel mai rau este ca directorul stia ca eu nu am facut nimic, dar tot mi-a dat Detentie! Ți se pare normal, ca mie sigur nu!

-Cu cine te-ai bătut?

-Cu o blondă Christine parcă.

-Ah, asta explică multe.

-Asta ce vrea să însemne?

-Înseamnă ca asta explică bataia. Christine este cea mai populara fata din școală și ea mereu se ia de nou venite.

- E atât de frustrata ca să ajungă mereu în privirea directorului, pufai mușcând din măr.

-Tu! Tu mi-ai facut asta!

Răsună în toată sala de mese.

-Din cauza ta Alex s-a despartit de mine. Wow asta era pedeapsa ei?

-Christine cred ca ar trebui sa pleci, țipă un grup de băieți de lângă noi.

-Ai sa mi-o plătești! urlă cu siguranță către mine.

Bun venit în viața mea. Am plecat de la ce numeam eu ca fiind cel mai mare coșmar, pentru a ajunge într-o școală de nebuni.

Impossible loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum