Capitolul 19

581 16 0
                                    

Capitolul 19

Dupa ce am mancat am urcat sus in camera si m-am apucat de teme si de invatat. Dupa vreo 2 ore. Am primit un mesaj. M-am intins dupa telefon care era in pat si am deschis la mesaje.

"Nu ai vrea sa stii cine este Alex si familia lui cu adevarat asa ca nu te mai apropia de ei mai ales de Alex! Si nu este o amenintare draga, este un sfat!"

Ciudat? Ce adevar ar trebui sa stiu? Si de la cine e mesajul?! Nu cunosc numarul si nici nu cred pe cineva in stare sa spuna asta...formez numarul Mirunei avand acum nevoia de a ma descarca cuiva. De ai spune cuiva tot ce simt si tot ce presupun. Ciudat?! Nu raspunde. Las usor telefonul pe pat, imi inchid cartile si caietele si cobor jos unde Niall statea la televizor. Sar pe canapea langa el .

-Tu nu aveai teme? ma intreaba el surprins ca m-am asezat langa el.

-Pai le-am terminat si ma gandeam daca ai vrea sa jucam monopoly.

-Poftim? si se neaca el.

-Jocul! Doamne te gandesti numai la prostii! si incepem amandoi sa radem.

-Ok, am cea mai mare placere sa te bat din nou! si se ridica de pe canapea luand din dulap monopoly-ul. Ne ajezam in mijlocul livingului pe jos si incepem sa asezam banii. Dupa vreo 15 minute in care el a cumparat cam toate proprietatiile fix cand am ajuns si eu sa cumpar nu vroia sa mi-o dea.

-Niall! E a mea! si intind mana dupa cartonasul din mana lui.

-Nene, nu ti-l dau!

-Niall!! si ma intind mai mult astfel cazand peste planșa de joc astfel incepand sa radem amandoi dar deodata se mai auzise un raset ma uit din partea de unde se auze si din pragul usii de la bucatarue il vad pe tata.

-Ai venit?

-Am scapat mai repede de la munca. Imi place cand nu va certati. si rade dupa apropiindu-se si asezandu-se pe canapea

-Nu pot spune ca nu ne certam, ba chiar asta faceam. Nu vroia sa imi dea cartonasul! si ma uit urat la Niall dupa razand

-Ba nu e adevarat! protesta Niall dadandu-mi cartonasul

-Haideti aici, si tata ridica bratele luandu-ne intr-o imbratisare.

-Nu v-am mai vazut asa decand...

-A murit mama, spun eu usor trista.

-Da, spuse tata dupa pupandu-ne pe amandoi pe crestetul capului.

-Ok acum hai strangeti aici.

-Da vezi ti-am spus, tot eu am castigat! spuse Niall in timp ce arunca toti bani in cutia jocului. M-am ridicat de pe canapea si am pornit catre camera mea. Am deschis usa pasind inauntru si inchizand-o in urma mea. Am luat telefonul de pe pat sa vad cat e ora si am observat ca aveam 5 apeluri nepreluate si un mesaj. Am dat intai la apeluri 2 erau de la Miruna si 3 de la Alex. Am deschis si mesajul si dupa ce l-am citit am inceput sa rad. "Nu stiu unde iti tii telefonul ala dar fii sigura ca maine la scoala o sa vezi tu! Miruna". Dupa ce m-am oprit din ras am lasat telefonul pe noptiera si am inchis lumina adormind ca un bebelus.

Dimineata razele soarelui mi-au intampinat noua zi. Ahh iar am uitat sa trag draperiile. Ma asez lenes la marginea patului si dupa ce imi scutur capul ma ridic si ma indrept catre dulap alegandu-mi tinuta pentru azi, niste blugi albastrii, conversii albi, un tricou gri si si o jacheta de piele neagra. Ma indrept catre baie facandu-mi rutina zilnica, dupa m-am schimbat, mi-am luat geanta si am coborat jos gasindu-l pe Niall la masa.

-Tata a plecat deja?

-Da, a insistat sa te duca dar am spus eu sa plece pentru ca avea o sedinta importanta la opt.

Impossible loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum