Capitolul 21
D.P.H.
Imi misc capul si deschid ochii incet. Vad cum lumina felinarelor de pe strada lumineaza masina dupa bagand-o in umbra din cauza vitezei masinii. Imi intorc privirea usor catre Alex si ducandu-mi o mana la ceafa. Doamne chiar nu e confortabil sa dormi sprijinita de un geam.
-Te-ai trezit, si zambeste dupa luand o gura din cafea.
-Da, si invart putin din cap dupa asezandu-ma mai bine pe scaun, unde mergem?
-Mai avem putin si o sa vezi. Acum puneti asta la ochi.
Imi intinde o esarfa rosie. O iau si ma uit putin la ea dupa uitandu-ma uimita la el.
-Vreau sa iti fac o surpriza asa ca nu trebuie sa vezi pana in momentul acela.
-Alex..stii ca nu imi plac surprizele.
-O sa-ti placa, acum puneti-o.
Oftez scurt si imi duc esarfa la ochi lagand-o usor la spate. Am asteptat asa pana cand masina s-a oprit si am simit cum cineva ma scoate din masina.
-Nu-ti fie frica, imi sopteste la ureche si imi pune mainile pe umeri, pe la spate.
Inaintez dupa comenzile lui pana cand ne oprim. Simt cum imi dezleaga esarfa de la spate si aceasta cade usor pe langa ochii mei. Imi deschid ochi si raman uimita de panorama din fata mea. Noaptea luminile orasului seamana ca niste licurici.
-E superb, si imi intorc capul catre Alex si ii zambesc.
-Ma bucur ca iti place, si ma ia in brate pe la spate eu sprijinidu-mi capul pe pieptul lui.
-Mersi, spun eu dupa cateva secunde de liniste.
-Nu ai de ce. Eu ar trebui sa iti multumesc. Dintre toti mai sunat pe mine, si m-a sarutat pe cap.
-Daca e sa o luam asa, nici eu nu am stiut pe cine am sunat, si incepem amandoi sa radem.
-Ee atunci universul ne vrea impreuna.
Si o tacere se lasa intre noi. Deodata vad cum se apropie de mine. Doamne privirea aceea. Ma intind catre el si imi sigilez buzele intorcandu-ma cu corpul catre el. Dupa cateva secunde imi pun mainile pe pieptul lui si ma despart putin de el si luand contact cu privirea lui. Era fericit. E prima data dupa mult timp cand vad asta in privirea lui. Isi lipeste fruntea de a mea si stam asa pana cand telefonul lui ne intrerupe, dar nu se misca.
-Nu raspunzi, spun eu amuzata de situatie.
-Acum, nimic nu e mai important decat tine.
-Raspunde, insist eu, daca e ceva important, spun dar fara sa imi pierd zambetul de pe fata.
-Pff, sunteti irezistibila domnisoara James, imi zambeste si dupa isi scote telefonul din buzunar si raspunde. Da?!....Ok, acum venim....Pa.
-S-a intamplat ceva?
-A doua surpriza e pregatita, si imi intinde mana.
-A doua?! Domnule Williams vad ca azi sunteti plin de surprize.
-Ar trebui sa te obisnuiesti, imi spune in timp ce ne indreptam catre cabana care era in apropiere de noi.
-Poate..
Intram inauntru si Alex ia de la receptie niste chei. In drum vad ca toata lumea il saluta. Se pare ca a mai fost aici. Ajungem in fata unei usi si se opreste dupa imi pune mana lui la ochii.
-Ce?! spun eu surprinsa
-Shh..
Aud cum se deschide usa si intram intr-o incapere. Inchide usa in urma noastra si inaintam in incapere. Simt cum lasa mana usor si imi deschid ochii privind in jurul meu. Erau numai petale de trandafir. Este perfect. El, locul asta, stiu ce vrea. Dar nu stiu daca pot asta. Nu stiu daca pot sa fac asta.
