Capitolul 2
Clopoțelul sunase așa că după ce îmi stransesem cărțile de pe bancă, m-am îndreptat către ieșire, dar vocea profesorului de mate sau mai bine spus directorului, mă oprise. Mă întorc ușor pe călcâie și observ că imi spune ceva, dar eram prea ocupată ca sa fiu atentă la cea ce spunea deoarece făcusem iar contact cu acei ochii de un albastru' strălucitor ...
- Domnișoară? Puteti ramane putin ca sa vorbim ceva ?
- Da.., pronunț încet ne fiind sigura dacă auzise.
- Am vazut fișa cu notele de anul trecut și am bagat de seamă că nu prea te descurci la matematică.
- Aa..vă promit că o să mă strădui să mă ridic la această materie .
Doamne cred ca deja eram ca o roșie și cel mai jenant lucru era ca el observa toate astea .
- Și mai am o curiozitate. Dacă școala ta veche era așa de bună, care să subliniem este una din cele mai bune licee din S.U.A, iar asta înseamnă ceva, atunci de ce te-ai mutat?
Ok, deja mă calcă pe nervi. Dacă nu mă dorea aici de ce mai acceptase transferul meu.
- Aveți o problema cu mutarea mea?
- Nu, numai ca nu înțeleg acțiunea ta de a te muta din acea școală.
- Pentru un director este mult prea mult să întrebe asemenea întrebări personale, nu credeți? răspund deodată vrând să-mi astup gura imediat cu primele cuvinte spuse.
- Înțeleg. Scuză-mă dacă ai crezut că la asta mă refeream. Poți pleca .
- La revedere.
M-am intors pe călcâie și m-am îndreptat către baie. Trebuia să mă răcoresc și să mă scot din starea asta. Nu-mi făcea bine, mai ales că erau primele mele zile aici și nu voiam să par fata cea ciudată. Am intrat în baie dar nefiind atenta cine este in fata mea am dat peste o fata blonda . Parca o cunosteam de undeva . Am stat putin pe ganduri si da era aceeasi fata care am vazat-o azi dimineata iesind din biroul directorului. Aceeași fată care mă scanase mai ceva decât cei de la aeroport. Se vedea pe fata ei ca nu era bucuroasa sa ma vada , iar deodata simt o mana care ma apuca de par si ma tranteste de perete, scapand cartile pe jos .
- Oh, uite pe cine avem noi aici . Fata noua .
- Am un nume. Am reusit sa spun prin gafaieturile pe care le produceam din cauza stransorii.
- Vaii mai ai si curajul sa vorbesti dupa cate probleme imi provoci!? Asculta-ma aici cu atentie slabanoago , daca te mai apropii odata de Alex, te calc in picioare de față cu toți colegii.
- Cine-i Alex?
Ce dumnezeu era și cu cucoana asta. Abia ajunsesem aici. O oră pe ceas aveam maxim în acest liceu și deja eram amenințată. Genial.
- Hai nu te face că nu știi. Și simt iar cum tot spatele îmi face contact puternic cu peretele rece, lăsându-mă pe moment fără respirație.
- Hey! se auzise o voce de la ușa baii . Ce e cu galagia asta? Christine? Ce se intampla aici?
Deodată am simțit cum mâna ei îi da drumul părului meu, acum încâlcit.
- Domn profesor eu n-am facut nimic. S-a luat de mine fără pic de nerușinare pentru că cică am stropit-o.
- Și de ce aș fi reacționat așa? răbufnesc din cauza minciunilor sale.
- Pentru că...
- Gata! Nu mă interesează cine a început prima! Acum amândouă la director!
Am văzut cum un mic zâmbet i-a aparut pe față. Ceva nu e in neregulă cu ea și acel domn director și simt că eu o să mă ard din cauza asta. Mi-am luat cărțile de pe jos și am pornit ușor către marea judecată. Eu contra feței cu sânii și curul la vedere. Off asta îmi mai trebuia să ajung din prima zi în belele din cauza unei bătăi pe care eu nici nu o începusem. Odată ce am întrat în camera unde avea loc să urmeze judecata, l-am zărit pe domnul îmbrăcat la costum destul de fericit la vederea Christinei, dar dupa ce profesorul care ne prinsese îi povestii totul , privirea ii devinise rece si era fixă pe aceasta. Deci copila și-a supărat prădătorul. Huh.
- Domnisoara James. Frumos! Te felicit! Nici o zi nu ai de când ești aici și deja te-ai băgat în mai multe probleme .
- Credeți-mă, nu am facut nimic .
- De ce minți? se auzise vocea sictirit și pițigăiată, doamne cât de pițigăiată era, a Christinei . Tu mi-ai dat o palmă, nu eu ție.
- Gata! Christine poți pleca !
- Mulțumesc, zâmbește triumfător și iese.
Atât? Atât avea să-i facă? A fluturat de trei ori din gene și este deja crezută. Democrația asta e degeaba.
- Îmi poți explica ce s-a întâmplat?! spusese aproape țipând.
- Oricum nici dacă aș spune adevărul nu m-ați crede.
- De ce crezi asta?, vocea lui liniștindu-se.
- Pentru că este evident că pe ea o s-o credeți până la urmă.
- Și de ce ai fi așa sigură?
Știe foarte bine de ce, doar mă ia peste picior. În ce liceu de nebuni ajunsesem.
- De ce nu aș fi?
- Acum ma iei peste picior ?
- Dumneavostra nu ați facut același lucru?
- Vezi cum vorbesti . Si daduse cu pumnul in birou . Pentru asta detentie !
- Pentru ce ? Ca v-am raspuns la intrabare ? Rabufnesc .
- Si pentru asta, dar si pentru "batalia" de mai devreme . Asa cum ai spus , am crezut-o pe ea chiar daca stiu ca tu ai spus adevaru .
- Poftim?!? Adica pe mine ma pedepsiti si pe ea nu ?
- Christine o sa-si primeasca pedeapsa cat de curand.
-Adica sa va despartiti de ea ?
Oh doamne ce tot spun aici . De ce cand trebuie sa imi tin gura inchisa nu o fac ? Oh acum clar sunt si in mai mare rahat .
- Nu cred ca trebuie sa-ti explic tie asta .
- La revedere!
Am luat foaia pentru detentie de pe birou si m-am indreptat spre iesire dupa catre o usa care scria mare "DETENTIE". Cine dumnezeu a făcut plăcuțele pentru indicarea incaparei era orb tare, la fel de orb cum sunt toți elevii care încă nu-și dau seama ce director prajit au.
***
