Capitolul 25
Fac pași mici către camera de tortură. Sunetele devin din ce în ce mai puternice, astfel făcându-mă să îmi pun mâinile la urechi, încruntându-mă. Gemetele de durere nu se opreau devenind din ce în ce mai răsunătoare în toată casa. Mă ghemuiesc în colțul camerei unde eram și încep să tremur, lacrimile mele nu se opreau din a face contact cu obraji mei ajungând pana în bărbie. Aud cum ușa se deschise, eu aducându-mi genunchi mai aproape de mine. Ridic ușor privirea către lumina puternică care intră de afară și mă înspăimânt când un om aruncă înăuntru un corp neînsuflețit aproape de mine. Văd un om plin de sânge, duc mâna care îmi tremura și întorc capul cadavrului. Alex.
- Nu!! ma ridic în fund în mijlocul patului, a fost doar un coșmar. Duc mâinile în păr dândul din fata mea și încercând să îmi controlez respirația. Dau pătură de pe mine ducându-mă către ghiuveta din baie. Dau drumul la apă și îmi stropesc fața. Liniștește-te Hanna, a fost doar un coșmar! Nu am mai avut astfel de coșmaruri de când a murit mama. Oftez și ies din baie închizând lumina. Arunc o privire în cameră și nu vad nici o urmă de Alex, doar ușa dressingului e deschisă. Deci a fost să se schimbe, dar acum unde e? Iau telefonul de pe noptieră și vad că ceasul indica aproape ora 4 dimineața. Mă încrunt numai gândindu-mă ca el la ora asta nu este. Las telefonul pe noptieră și ies din cameră coborând scările. Vad ca jos la ușă era un bodyguard. Ei nu dorm noaptea?!
- Hei, știi cumva unde-i Alex?
- Domnul Williams a plecat acum aproximativ 4 ore. Dumneavoastră nu ar trebui să dormiți la ora asta?
- Nu am somn, spun încet privind către ușă, știi unde s-a dus?
- Scuzați-mă dar nu pot să primesc astfel de informații de la dânsul.
- OK, ma întorc supărată către scări, după intrând în cameră. Oare unde o fii la ora asta. Mă așez în pat, dar fără sa ma întind. Oare s-a supărat asa de tare încât sa plece?! Nu te mai gândi la asta și dormi!! Taci! Nu îmi pasa acum de somn doar de Alex, vreau doar să știu că e bine. Iau telefonul și formez numărul lui dar are telefonul închis. Ahh, unde o fii? și îmi trântesc spatele de pat. Iau perna în brațe și adorm așa având în vedere că peste trei ore mă trezesc la fel. Mă ridic încet după ducându-mi mâna după ceafă. Îmi învârt puțin gâtul și ma așez la marginea patului făcând contact cu podeaua cea rece. Iau telefonul în mana și vad ca am un mesaj de la Miruna.
"Hei, da da sper ca te-ai trezit asa ca la 10:00 te aștept în fata mall-ului. Pupici, Miruna. "
Mă îndrept către baie făcându-mi rutina obișnuită de dimineață după alegându-mi ținută. O pereche de pantaloni rupți la un genunchi, un tricou mai lărguț alb care avea imprimată o cravată neagră, jachetă neagră și ghetuțele negre cu șireturi puțin deasupra gleznei. Îmi iau geanta punând-o pe umărul drept ieșind din cameră. Cobor scările ușor și după ce o salut pe Jane intru ușor în biroul lui Alex. Pe fața mea se afișează un zâmbet trist. Încă nu a venit. Vad că, cărțile mele încă se află pe biroul lui și ma duc acolo, băgându-le în geantă. Închid geanta și când să mă întorc pe ușă intră Alex.
- Neața, ma cautai? Mă întreabă calm și se îndreaptă către birou băgând ceva în sertar.
- Da vroiam să-ți spun ca ies în oraș cu Miruna, spun eu încet și ma întorc către el, unde ai fost aseară? Te-am sunat, continui eu pe același ton încet încercând sa nu-l enervez, și nu mi-ai răspuns.
- Adică n-ai dormit?
- Alex, nu mai ocoli subiectul.
- Nu-l ocolesc, doar ca ma preocupă sănătatea ta. Am fost la ziua unui prieten, te-aș fi invitat și pe tine dar dormeai când am intrat aseară în cameră ca să te anunț.
