Capitolul 7
In urma cu 6 luni
Ma trezesc rasfatata de razale soarelui si ma gandesc ce am facut sa merit o viata atat de implinita. În afara de moartea mamei nu mi s-a mai intamplat nimic si ma bucur. Nu stiu ce m-as face fara Kol. El e cel care ma face fericita. Viața mea era atât de monotonă înainte să apară el și parcă ușor, ușor golul lăsat de mama se umplea datorită lui. Îmbrățișările sale erau cel mai frumos lucru care îl puteam simți.
Îmi fac curaj și părăsesc patul din care ma simțeam atât de bine. Urăsc sentimentul de dimineață când trebuie neapărat sa te ridici din pat pentru a pleca la școală. Parcă mai frumos e să mai lenevești puțin. Ma schimb repede si ies din camera dând imediat peste Niall.
-Idiotule, nu te uiti pe unde mergi?
-Se pare ca cineva e nervoasă de dimineață!
-Te dai sa trec? îl întreb sătulă de comentariile sale.
-Mmnn, stă câteva secunde cu fața lui de gânditor până cand mă hotărăsc să-l imbrancesc. Hey!
-Ti-am spus sa te dai! spun in timp ce fugeam pe scări. N-am timp de chestiile astea.
Certurile dintre mine si Niall sunt de nelipstit de fiecare data cand ne vedem. Deja sunt la ordinea zilei și totuși uneori chiar simt ca suntem prea rai unul cu celalalt, dar meh o merită.
Imi iau sandalele si ies din casă.
Chicago avea lucruri pro și contra.
Scoala nu e prea departe de casa mea asa ca pot merge pe jos pana acolo. Ajunsa in fata liceului, intru pe portile negre si inalte ale scolii. Parcare era plina de elevi, dar doar una mi-a atras atâția. Mașina de un roșu aprins se află în capătul parcării fiind înconjurată de prietenii lui.
-Hanna! il aud pe Kol cum ma striga si nici nu stiu ce imi poate face ziua mai buna. Hey iubito, ce faci? spune dupa ce imi oferă un sarut scurt pe buze.
-Bine, credeam ca o sa întârzii pentru ca fratele meu din nou și-a evidențiat comportamentul de copil enervant.
- Ești tu prea dură, glumește și mă trage de mână îndreptându-ne catre intrarea în incinta liceului.
Ma indrept catre dulap ca sa imi las geanta si sa ma duc spre clasa cand ma ciocnesc de ceva sau cineva.
- Tyler, spun dupa ce imi ridic capul. Scuze nu te-am vazut.
- Nu-i nimic pitico.
- Nu sunt pitica.
- Asa e, dar imi place sa-ti spun asa, iar asta nu o sa se schimbe doar pentru ca ție nu-ți place.
Nu stiu de ce, dar mereu imi spune asa chiar daca e cu un cap mai inalt ca mine nu sunt atat de pitica. Tyler si Kol sunt singurii mei prieteni din scoala. Va intrebati cum de nu am nici o prietena. Raspunsul e simplu, nu ma prea inteleg cu fetele mai mult vorbesc cu baietii. Mereu am avut impresia că nu pot avea încredere deplină într-o fata. In rimpul orelor am stat si m-am uitat pe pereti fara sa ma gandesc la nimic. La sfarsitul orelor dau iar de Tyler.
- Hey Tyler!
- Hey Hanna!
- L-ai vazut pe Kol? Nu l-am mai vazut de dimineata.
-Nu, nu l-am văzut, îmi răspunde sec.
- Ești okay?
- Puțin obosit. Scuză-mă, zice repede și trece pe lângă mine.
-Nicio problema.
Dau sa ies pe poarta cand simt cum sunt smucita de brat.
-Cu mine nu vrei s-o faci, dar cand iti spune Tyler nu poti refuza nu?
-Poftim despre ce vorbești? îl privesc nedumerita pe Kol. Și să știi că te-am căutat.
- Hai nu fa pe proasta. Am sa te invat eu minte ca nu e frumos sa inseli!
-Stai ce? Kol ce faci pune-ma jos! spun in timp ce dau din maini si din picioare ca sa ma lase jos. Vad cum se pune in miscare iar eu tot suspendata pe umarul lui sunt.
- Nu te mai zbate si stai cuminte.
- Kol pune-ma jos!
- Dar de ce iubire nu ai incredere in mine? spune cu o voce ranita.
- Nu e vorba de incredere doar ca ma sperii!
- Nu puteai sa fi atat de inocenta si atunci cand ti-o trageai cu Tyler?
- Poftim?
Ce crede ca am facut si acum ce vrea sa imi facă? Nu mi-am dat seama ca am ajuns intr-un parc nu prea populat si ca Kol m-a lasat jos.
- Kol ce vrei sa faci?
Nu mi-a raspuns in schimb păși spre mine si inchise distanta dintre noi cu un sărut. Nu era un sarut cald, ci era unul plin de ura si care imi lasa un gust amar in gura. Se schimbase radical de dimineață și nu intelegeam deloc bipolaritatea asta. Fara sa-mi dau seama Kol imi ridica fusta.
- Kol opreste-te!
Parcă nici nu ma aude, nici nu cred ca ma ascultase.
-Ce nu-ti mai place?
-Kol opreste-te, nu am facut nimic cu Tyler!
Din nou nu m-a ascultat si am inceput sa tip ca din gura de sarpe dar nici atunci nu s-a oprit. Nu credeam ca poate fi in stare de asa ceva. Omul care credeam ca imi este cea mai importanta persoana din lume. In cateva momente s-a transformat intr-un monstru! Cand in sfarsit s-a oprit m-am smucit si am inceput sa fug cat ma tineau picioarele si nu m-am oprit pana acasa. Intru pe usa si fug spre camera mea, nici nu-l bag in seama pe tata care ma striga si am deschis usa camerei. M-am pus in pat si am inceput sa plang atunci a intrat si Niall pe usa.
-Hann ce s-a intamplat?
-Nimic.... spun printre sughituri si Niall ma ia in brate si ma freaca pe spate.
- Zi ce s-a intamplat?
-Crede ca m-am culcat cu Tyler...am reusit sa spun printre lacrimi
- Cine?!
- Kol..
- Serios? Plangi din cauza aluia?
-M-a violat Niall! Ce nu intelegi...si am inceput sa plang si mai tare. Lasă-mă! ți-l dându-mă în spate nu suportam atingerea lui. Ma simțeam jegoasă în adevăratul sens al cuvântului.
-Poftim?
Se auzise vocea tatei care tocami auzise ultima parte.
Dupa ce Niall I-a povestit tatei fiindca eu nu mai eram in stare de nimic tata era cat pe ce sa sune la politie dar eu l-am oprit.
- Nu tata, nu ai de ce sa suni faptul e consumat. Oricum nimeni nu o sa ma creadă, e fiul primarului, degeaba.
-Dar trebuie sa plateasca ce a facut!
- Hanna are dreptate nu mai e nimic de facut politia nu are ce sa rezolve, spune atât de calm Niall.
- Bine, atunci o sa ne mutam cand terminati scoala nu mai vreau ca acel baiat sa se apropie de fiica mea! Tata tipa efectiv enervat.
Si ultimele luni de scoala au trecut repede si de la acel incident nu am mai vorbit cu Kol si am incercat din resputeri sa-l evit si mi-a reusit nici cu Tyler nu am mai vorbit. Se suparase si el pe mine din cauza ca cica nu am incercat sa-l conving pe Kol ca nu am facut nimic.
De fiecare dată, fata e de vină. Orice ar face băiatul e complet normal. Doar noi suntem tarfe. Deja începuseră zvonuri ca doar am ațâțat toată drama asta în jurul meu, ca să atrag atenția oamenilor. Fusesem violată și toți se comportau de parca as fi vrut defapt sa mi-o pun cu amândoi.
Niciodata nu am fost mai fericita ca in ziua in care am plecat din Chicago, stiu ca imi placea aici, dar acum a devenit un loc in care nu vreau sa ma mai intorc.
