Capitolul 30
Se desparte ușor de mine și își lipește fruntea de a mea. Îl privesc în ochi dându-mi seama că lui chiar îi pasă. Îmi ridic mâna ușor către obrazul lui, el închizând ochii când mâna mea face contact cu pielea lui.
- Haide jos, îi spun și îi zâmbesc când deschide ochii. Mă ajută să mă ridic din pat și ne îndreptăm către ușă, ieșim din cameră și coborâm scările dând peste Miruna care stătea pe canapea și Niall la capătul celalalt al canapelei. Tata se ridică imediat când ajungem lângă ei și mă ia în brațe, astfel dând drumu mâinii lui Alex.
- Tată mi-am luxat mâna nu am murit, spun eu amuzată de situație.
- Da corect, dar nici nu te-am mai văzut de mult, spune auzindu-se din vocea lui cât de îngrijorat era.
- Sunt bine, spun și îmi etalez pe față un zâmbet fals încă gândindu-mă la discuția de mai devreme.
Mă așez lângă Miruna și îi șoptesc la ureche dacă e bine, dar nu are timp să îmi răspundă că motorul unei motociclete care tocmai intrase pe aleea casei ne întrerupse. Ne îndreptăm toți privirile către ușă când Louis intră înăuntru trântind ușa în urma lui. Vad cum Alex se ridică imediat în picioare de pe fotoliu și îi arunca o privire urâtă lui Louis. Simt cum Miruna tresare la vederea lui și Niall își încleștează pumnul. Toată lumea are ceva cu el, și știe asta bine. Atunci de ce naiba își mai face prezenta aici?
- Ups, se pare că am întrerupt o întâlnire de familie. Scuze, spune sarcastic în timp ce își mută casca de pe o mână pe alta, dar Alex avem treabă și e urgent.
- Domnule Park ar trebui să fiți mai matur atâta timp cât afacerile o să fie pe mâna dumneavoastră, se ridică tata spunând. Îl cunoaște? Adică, normal ca îl cunoaște și stai a spus ca afacerile îi revin lui?!
- Domnule James, spune accentuând numele, nu cred că vă interesează cum mă comport eu, spune la fel de nepăsător.
- Ba eu cred că îl interesează atâta timp cât va trebui să îți suporte fițele, se aude vocea lui Niall.
- Tu nu ai nici dreptul să spui asta, băiețaș. Mai întâi ar trebui să îți pui poftele în cui și să nu mai faci lumea să sufere degeaba din cauza ta și după să vi să vorbești ca un bărbat.
- Pe cine faci tu băiețaș? și Niall sare de pe canapea dar e oprit de Alex înainte să facă vreo prostie.
- Încetați! Dacă aveți ceva de împărțit ieșiți afară din casa mea și nu și de față cu ele,spune Alex evident nervos.
- N-am venit aici ca să mă cert cu un copilaș ci să discut lucruri importante. Așa că Alex pot discuta aici de față cu ele sau mergem în birou.
- Hanna iao pe Miruna și urcați sus, îmi spune Alex îndreptându-și privirea către noi. Deschid gura ca să spun ceva dar Alex mă întrerupe. Te rog, continuă el încet. Oftez și mă întorc către Miruna.
- Haide Miruna, o apuc de mână dar ea nedând niciun semn de a se mișcă. Miruna, mă așez lângă ea și o apuc de umeri scuturând-o dar privirea ei tot era fixată într-un punct. Miruna, spun iar și încerc să o fac să își revină,dar nimic zici că era într-un șoc. Deodată îl vad pe Louis că vine în fața ei. Îmi dă mâinile la o parte acum mâinile lui fiind pe umerii ei și face aceleași mișcări ca ale mele, numai că de data asta din ochii Mirunei curge o lacrimă.
- Miruna te rog revinoți, spune Louis astfel Miruna sărind în brațele lui. Toți ne uitam uimiți la ce tocmai făcuse. Aud deodată o ușă trântindu-se, observând ca Niall plecase. Îmi întorc privirea către tata care tocmai își luase la revedere plecând și el după Niall. Mă ridic de pe canapea în același timp când vocea Mirunei prinde viață.
