Capitolul 24
Cobor scările ducându-mă după tata. Ah, nu trebuia să ne prindă așa.
-Tată, așteaptă.
-Nu mai avem ce să vorbim Hanna.
-Măcar ascultă-mă!
-Nu am ce să te ascult. Iar TU Alex mă așteptăm la mai mult din partea ta.
-Tată, el nu are nicio vină.
-V-am spus foarte clar că nu sunt de acord cu relația asta. Și voi ce faceți? Te las câteva zile singură și când vin îl găsesc în pat cu tine! Ție ți se pare normal!?
-Tată, și las privirea în jos.
-Ce e cu gălăgia asta?! Se aude o voce de pe scări. Tată!? Când te-ai întors?
-Așa frate ești tu? și arată către mine și Alex.
-Nu am știut, spune el bulversat de situație.
-Tată, înțelege! Nu e vina nimănui. Ne iubim ce nu înțelegi!!
-Hanna, e profesorul tău!
-Nu ma interesează!
-Părerea asta o are și prietenul tău?
-Domnule uitați, haide să ne așezăm și să vorbim civilizat.
-Acum mă faci și necivilizat! Foarte frumos. Vi în casa mea ii bagi numai prostii în cap fetei mele și după gata crezi ca totul îți este permis. Semeni exact ca tatăl tău!
-Nu vă luați de tata! Nu aveți niciun drept, o iubesc pe fiica dumneavoastră și nu aș minți-o nicio dată.
-Numai spune. Știu ce ai făcut în trecut. Nu vreau ca fiica mea să aibă soarta Amaliei asa că ieși odată din viața ei!
-Tată cred că asta ar trebui să decid eu. Înțeleg că îmi vrei binele, dar deja exagerezi! Niciodată nu mi-ar face rău!
-Ești sigura de asta?
-Ce vrei sa insinuezi?
-Vezi nici măcar nu i-ai spus!
-Domnule James! Nu contează trecutul meu.
-Hanna, nu am vrut să spun asta, dar ori el ori familia ta!
-Adică mă dai afară din casă?
-Dacă e nevoie da. Nu o să accept niciodată ca "ginerele" meu sa fie un Williams.
-OK, atunci plec!
Mă întorc pe călcâie și urc scările nervoasă, ajung în fața camerei și deschid ușa, dar nu o închid văzând ca Alex se îndreaptă și el. Iau troleul din dulap și îmi arunc hainele în el. Lacrimile nu refuză să apară.
- Ești sigură că vrei să faci asta?
-Mai sigură de atât nu am fost, și îmi șterg lacrimile cu dosul palmei.
-Hanna, e tatăl tău totuși.
-Dacă nu vrei să vin la tine, stai liniștit am la cine să mă duc. Și închid nervoasă trolerul.
-Știi foarte bine că nu m-am referit la asta.
-Alex, nu mai vreau să stau în casa cu un om care m-a pus sa aleg intre doua chestii care le iubesc la fel de mult.
-Nu vreau să mă acuzi mai încolo că din vina mea ți-ai pierdut familia.
-Asta e alegerea mea și punct.
