Capitolul 6
Am pasit usor si l-am observat stand la birou numai ca de data asta nu semnand niste hartii amarate, ci privind un pahar cu whisky. Am inchis usa in urma mea, iar zgomotul produs ii indreptase privirea catre mine.
- Ce mai vrei?
- Da ti-am permis eu sa vorbesti asa cu mine?
- Crezi ca in situatia in care ne aflam mai trebuie sa fiu respectoasa?
- Suntem intr-un liceu, iar eu iti sunt profesor si director. Deci nu ma lua peste picior.
- Da, un director care si-o trage cu elevele sale si dupa ce se plictiseste de una o da afara din liceu.
- Nu-ti permit sa vorbesti asa! Pentru asta o sa ajungi in fata profesorilor.
- Ok. Hai cheamai ca sa afle si ei ce cacat de director au ales!
-Hanna Taci!!
- Ce nu am dreptate?
- Ce ti-am spus aseara a fost o greseala si punct! a spus-o accetuand ultimul cuvant. Nu intelegeam de ce acum in sufletul meu se ducea o lupta groaznica. Doamnee Hanna, nu, doar nu te-ai indragostit de propriul tau profesor de mate? se auzise consiinta mea proasta.
-O greseala a fost sa vin in liceul asta! Mai bine ma omoram si scapam de tot!
Am iesit nervoasa din biroul asazisului director si m-am indreptat catre dulap. Mi-am ales cartile pentru ora viitoare, dar nici chef nu avean de ore acum. Mi-am bagat cartile in dulap luandu-mi geanta din locul ei si am iesit din liceu gandindu-ma ca o sa ma duc prin parc ca sa ma mai linistesc dar planul meu de evadare esuase cand vroiam sa traversez strada si o masina era sa ma calce. Ce nesimtit!
- Nu te uiti pe unde mergi, omule! era sa ma claci!
-Scuze, scuze. Ma grabeam pana la spital si nu am observat ca ai vrut sa treci.
- Nu-i nimic.
M-am intors pe calcaie inca nervoasa. Imi pierise tot cheful de parc asa ca singura solutie era acasa.
- Am venit! am dat sa urc pe scari catre camera mea dar vocea Mariei (menajera) ma oprise.
-Domnisoara va asteapta cineva in biroul tatalui dumneavostra.
-Cine?
-Nu stiu, nu a vrut sa-mi spuna numele.
-Ok.
Am deschis usa de lemn in care in spatele ei se afla biroul tatei. Ohh nu. Clar acum eram si mai nervoasa. Ce naiba cauta aici!
-Ce cauti aici? Ti-am spus sa ma lasi in pace!
-Stai .. Doar vreau sa vorbim.
-Nu ma atinge! si lacrimile au inceput sa strabata obrajii mei acum fiind rosii. Am incercat sa deschid usa, dar fiindca imi tremura mana nu puteam nimeri clanta.
-Te rog nu vreau sa-ti fac nimic rau...
-Pleaca!!!
-Ok .. Ok plec doar vreau sa stiu ca ai inteles cat de mult imi pare rau pentru ce ti-am facut...
-Maria!!!
Acum ma aflasem in coltul biroului tremurand, plangand si amintindu-mi de fiecare lucru rau care l-am patit din cauza acelui monstru ca om nu-l pot numi imi reveaneau in minte. Deabea imi trecuse si asa viata mea in acest moment era prea complicata si acum aparea el. Acel EL care mi-a distrus viata! Usa se deschise si dupa ea aparand Niall cu o fata ingrijorata si dupa una mirata cand ma vazuse in ce hal aratam.
- Hanna! si s-a apropiat de mine. Ce ai patit!?
- .... Kol.. am reusit sa spun .
- Ce e cu el? El ti-a facut asta?!
Am lasat capul pe spate nevrand sa scot un cuvant, dar se pare ca el deja imi stia raspunsul. S-a ridicat nervos de langa mine si a deschis sertarul din partea dreapta a biroului scotand din el un pistol. Vazand ca se indreptasera catre usa.
- Stai Niall! nu face o prostie..te rog.
Dar nimic nu-l facea sa se razgandeasca. S-a indreptat catre usa cu pistolul in mana si inca nervos. Prin surprinderea mea cineva ii deschise usa de afara si inauntru intra Alex. Ohh am si uitat de meditatii. I-am observat fata ingrijorata dupa ce la observat pe Niall care deja iesise afara.
- Ce s-a intamplat?
M-am sprijinit de perete incepand sa plang si mai tare stiind ce o sa urmeze sa faca Niall. Singurul lucru care mi-a venit in minte atunci a fost sa ma indrept catre Alex si sa-l iau in brate.
- Te rog promite-mi ca o sa-l opresti pe Niall din a nu face o prostie. Te rog....si privirea mea a facut contact cu ochii lui..
