Capitolul 26

431 14 0
                                    

Capitolul 26

Îmi afund capul în pernă nevrând ca razele soarelui ce pătrundeau în cameră să mă trezească. Un fior mă cuprinde în tot corpul din cauza săruturilor care le simt pe spate.

- Trezește-te somnoroaso, mă foiesc puțin vrând să mă întorc, dar două mâini mă apucă de solduri și mă ridică de pe pat întorcându-mă, acum fiind sprijinită cu spatele de pieptul lui Alex. Îmi las capul pe spate făcând contact cu privirea lui.

- Vreau să dorm, ripostez eu și îmi duc mâinile la ochi diminuând din lumina puternică. Deodată tot corpul este supus unei torturi. A început să mă gâdile.

- Lasă-mă!! spun eu în timp ce încerc să îi dau mâinile la o parte și râd. Dar tot nimic. Dă-mi drumul!! Continui eu țipând neoprindu-mă din râs și foindu-mă. Simt cum își dă mâinile la o parte și începe să râdă. Mă ridic în șezut pe genunchi lui. Îmi las capul în scobitura gâtului lui și încercând să îmi controlez respirația.

- Cât e ceasul? întreb încet fiindu-mi încă somn.

- Șapte jumate.

- Poftim?! îi sar din brate și intru ca un fulger în baie. Îmi spăl mâinile, după luând periuța de dinți. Îmi pun pasta de dinți pe ia și încep într-o viteză să mi spăl. După ce îmi spăl și fața, ies din baie și intru în dressing unde îmi trag repede pe mine o pereche de blugi negri rupți în câteva locuri, vestitul tricou alb și o cămașă în carouri roși, deschisă în față. Îmi iau conversi negri din dulap și mă încalț cu unu legandu-i șireturile și la celalalt în timp ce intru în camera. Observ ca Alex nu avea nicio treaba, doar stătea sprijinit de peretele de lângă ușă și râdea.

- Ce e așa amuzant? spun eu și îmi leg șiretul.

- Nimic, spune el continuând să râdă.

- Râzi de mine? spun eu îndreptându-mă nervoasă către el.

- Nu, șefa! și își ridică mâinile ca și cum se predă. Încerc să ii dau o palma peste față, dar sunt ridicată de pe podea, mâinile lui fiind pe soldurile mele. Încep să dau din picioare ca să mă lase jos, dar nimic.

-Ahh, lasă-mă jos ori te las fără moștenitori.

- Nu pe mine m-ar deranja.

- Nu sunt așa de sigură, spun și îi scot limba în timp ce încercăm să ajung iar pe pământ. Simt cum mâinile lui cad pe lângă corp astfel ajungând cu picioarele pe podea. Răsuflu ușurată.

- Dacă mai scoți limba o dată te mușc, spune pe un ton amuzant și vreau să îi răspund dar Jane ne întrerupe.

- Domnule scuzați-mă, dar am fost anunțată acum că tatăl dumneavoastră a fost externat, iar mașina vă așteaptă.

- OK, mersi. Hai Hanna.

Mă ia de mana și ieșim din casă. Se oprește să vorbească ceva cu bodyguard-ul ce stătea la ușă, așa că eu intru în mașină. Îl aștept și pe el să intre și după pornește mașina ca după 15 minute să ajungem. Pff, cred că s-a sunat deja. Îmi pun geanta pe umăr, ii dau un sărut pe obraz lui Alex și ies din mașină îndreptându-mă către clasă. Intru și mă așez în fata lui Jack. Îmi iau caietele din geanta și le pun pe bancă fix când intră Alex în clasă. După ce dăm bună ziua mă așez în bancă și îmi deschid caietul la sfârșit începând să desenez. După câteva foieli prin clasă și câteva definiții care nu le-am notat, aud numele meu că răsună în clasă și toate privirile se ațintesc către mine.

- Domnișoară James, puteți măcar să vă dați silința să rețineți ceva sau măcar să faceți în așa fel încât să pară că vă pasă câtuși de puțin de ora mea? Deci nu cred?! Asta înseamnă război! Mă ridic ușor din bancă.

Impossible loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum