Prezent
D.P.A. (Din Perspectiva lui Alex)
- Te rog promite-mi ca o sa-l opresti pe Niall din a nu face o prostie. Te rog....si se indeparteaza din imbratisare si ochii ei cei albastrii si plini de lacrimi facand contact cu ai mei.
- Iti promit.
Nu a durat mult timp pana cand am iesit din casa. Vazand ca numai era masina lui Niall, clar o luase. Atunci mi-am scos telefonul din buzunar.
~Convorbire telefonica~
- Da, domnule!
- Faceti-mi repede traseul pe care se afla masina cu numerele care o sa ti le dau prin mesaj.
- Ok, in mai putin de 5 min il veti primi printr-un e-mail.
- Mersi. Pa!
- La revedere!
~Call end~
M-am urcat nervos la volan, am pornit masina si in cateva momente ma aflam pe soseaua principala. De ce faceam asta? Clar prostule te-ai indragostit de ea. Off, cum sa nu te indragostesti de astfel de persoana. Acei ochii, aceea privire, cum sa nu...Fuck! Ultima dată când făcusem asta s-a ajuns atât de rău. Și cu toate asta tot nu ma puteam abține. Era atât de greu. Semăna la fel ca ea. Cum vorbea, cum se comporta cu cei din jurul ei. Timida și totuși tuleista. Scutur din cap și după ceva timp observ mașina lui. Opresc lângă și spre surprinderea mea se afla acolo. M-am dat jos din masina dupa ce am pus-o pe dreapta si m-am indreptat catre masina lui intrand in ea.
-Te-a pus Hanna sa ma urmaresti? Defapt de ce sa te mai intreb, sigur asta a facut.
-Corect! Ai dreptate. Ea m-a pus.
-Pff -si a dat cu pumnul in volan- niciodata nu pot sa-l prind pe nenorocitul ala. Tot timpul imi scapa. Ar trebui sa moara!
-Se pare ca s-a intamplat ceva grav daca ai ajuns sa spui asta.
- Normal ca s-a întâmplat! a inceput sa tipe si sa se enerveze. Cu toate ca nu e treaba ta, dar daca nu era nenorocitul ala poate acum Hanna avea si ea o adolescenta mai normala! Am încercat de fiecare dată să-l fac sa sufere cât a făcut-o pe ea.
-Poftim?
-De ce ai crede ca ne-am fi mutat de la un liceu asa bun? A fost violata! Si n-am putut sa fac nimic. N-am putut! Atât de incapabil sunt.
Mi-am intors privirea catre geam si am inceput sa privesc in gol. Parca nu mai vedeam nimic, totul in jurul meu era negru, iar gandurile imi erau numai la faptul ca Hanna a fost violata. O voce imi atrase atentia si am observat ca Niall ma intrabat ceva..
- Care e faza cu voi?
Nu am raspuns si m-am dat jos din mașină, dar cand sa inchid usa ..
- Te rog nu o face sa sufere, orice ar fi.
- Am inteles .
Am inchis portiera îndreptându-mă catre masina mea.
D.P.H.(din perspectiva Hannei)
Daca au patit ceva. Daca Kol le-a facut ceva sau daca...Alex a ajuns prea tarziu. Toate gandurile imi erau umplute de lucruri rele, altu si altu mai rau. Gandindu-ma am auzit usa de la intrare si am sarit ca si arsa din pat coborand jos. L-am vazut intrand pe Alex care avea o privire trista atunci mi-a venit sa plang, dar m-am oprit cand l-am vazut si pe Niall intrand, dar si el avea aceasi privire..trista.
- Ce s-a intamplat? am incercat sa spun dar mai mult m-am balbait.
- Nu am reusit sa-l prind, iar...a spus Niall destul de nervos iar eu am rasuflat usurata
- Oh perfect.
- Adică? Tu nu voiai sa sufere la fel cum te-a facut el sa suferi ?
-Nu e vorba de asta,dar daca ii faceai ceva ajungeai la inchisoare si din cauza cui? Din cauza unui nenorocit.
- Merită să pățească de 10 ori mai rău decât ce ți-a făcut ție. Ma rog, ma duc la mine în camera.
Pufaie nervos și pleacă lăsându-mă cu Alex.
- Sa știi ca pot pleca, dacă nu mai ai chef de meditații, spune încet parca nevrând sa ma raneasca mai tare. Îi era milă și putem observa asta de la o poștă.
Dau negativ din cap și ii fac semn sa urce in camera. Am deschis usa urmand sa o inchida Alex care se afla in spatele meu. M-am asezat pe pat, iar Alex a ramas in picioare langa geam. Linistea predomina in aceasta camera de vreo 8 minute deja, dar a fost rupta de vocea lui.
- Chiar nu cred ca ai chef de mate acum, si si-a indreptat privirea catre mine .
-Mersi.
-Nu am facut mai nimic. Nu ai de ce sa-mi multumesti.
-Ba da, daca era altcineva nici nu-i pasa de ceea ce am patit.
-Da, dar eu nu sunt altcineva . Uite..si s-a asezat pe fotoliul din fata mea luandu-mi mainile intre ale lui , tresarand la atingere.
- Am aflat ce s-a întâmplat. Si imi pare rău, iar Niall are dreptate cu tot ce zice. Tipul ala nu poate trai ca și cum nu a făcut nimic fără sa fie mustrat.
-Nuu, am dat din cap. Nu vreau sa pateasca nimic. Nu stii cum e Kol daca il faci cumva sa sufere sau il iei peste picior se enerveaza sau se razbuna. Si vreau sa scap de trecut. Vreau o noua viata. In care sa o iau de la capat. Ca sa nu-mi mai amintesc de cele întâmplate.
- Dacă tot o sa reapărea în viata ta, o să-ți distrugă tot ce ai construit pana în acel moment.
- Știu că spui asta doar pentru ca îți este milă, dar chiar cred în puterile mele. Pot trece peste.
- Nu, Hanna. Asta ai înțeles tu, ca îmi este mila? În niciun caz. Oricât de ciudat suna pentru tine țin la tine și nicio femeie nu ar trebui sa treacă prin ce ai trecut tu. Doar ca viata îți aduce și astfel de momente, astfel de matahale care își baga picioarele în toată fericirea ta. Sincer, vreau doar sa te știu fericita, nu ma întreba de ce, dar simt ca de asta ai nevoie.
Nu dupa mult timp dupa cele spuse observ ca se apropia de mine incet privindu-ma in ochii si cateodata coborât privirea spre buzele mele. Înaintează pana se oprește la cativa centimetri si privirile noastre fac contact. Atunci am simtit cum inima a inceput sa bata din ce in ce mai tare si atunci mi-am dat seama ca, chiar daca tot timpul m-am impotrivit sa nu ma indragostesc de el .. Am făcut-o. Era prezenta masculina de care aveam nevoie în viata mea, cel care să-mi facă ordine în tot dezastrul din jurul meu.
-Doar fa-o! i-am șoptit, închizând ochii. Nu a durat mult pana cat buzele noastre sau zigilat intr-un sărut. Era atât de fierbinte pielea lui și cu toate ca îmi doream asta, era atât de greșit.
