Capitolul 32
- De ce nu poți fii așa tot timpul, spun încet în timp ce îi ating brațul care era poziționat în jurul meu și îl privesc mai atent făcând niște ochișori mari.
- Și tu de ce strici orice moment? spune râzând și își apropie nasul de obrazul meu, după sărutându-mă. Îmi duc mâna după gâtul lui, apropiindu-mă mai mult de el, adâncind sărutul. Simțeam că aveam nevoie de asta, după tot ce s-a întâmplat azi, aveam nevoie să-l simt lângă mine și să știu că suntem bine chiar dacă gândind astfel mă mințeam pe mine însămi. Mă depărtez ușor și îmi lipesc fruntea de a lui, respirând sacadat. Îmi deschid ochii și fac contact cu privirea lui. Voiam să-l sărut în continuare, să-l simt al meu dar nu știam dacă e bine sau dacă noi suntem în regulă, iar acest lucru mă oprise fiindu-mi prea frică.
- Suntem bine? îmi șoptește la ureche după ce rupe contactul vizual. Zici că îmi citește gândurile. Zâmbesc la gândul acesta și șoptesc fără să vreau "Da". Îi simt respirația pe obrazul meu, făcându-mă iar să-mi doresc să îi atac buzele, dar nu fac asta ci îmi ridic mâinile pe pieptul lui și mă retrag în spate câțiva centimetri astfel formând între noi un spațiu rezonabil. Zâmbesc și mă ridic, dând pătura la o parte de pe pat și băgându-mă sub ea. Mă așez cu spatele către el și nu după mult timp simt cum se așează și el lângă mine, imprejurându-și mâna în jurul taliei mele și trăgându-mă la pieptul lui. Niciunul dintre noi numai spune nimic, așa că îmi lipesc pleoapă peste pleoapă și adorm.
-Dimineață-
Îmi deschid ochii încet și îmi duc imediat mâinile la ochi, încercând să diminuiez din lumina provenită de razele de soare care se strecurau prin perdea. Moțăi ceva și îmi trântesc capul în pernă la fel și mâinile pe perna de lângă mine astfel observând că Alex nu era. Îmi ridic capul, clipind des făcând imaginea mai clară. Nu era. Mă întorc pe spate după mă ridic în fund ca să arunc o privire prin cameră. Nici hainele numai erau. Îmi duc o mână la ceafă, mișcându-mi capul circular și observ un bilet alb ce era așezat pe noptiera de lângă pat. Mă întind pâna acolo și apuc cu două degete biletul, poziționându-l în fața mea.
" Bună dimineața, scumpo. Îmi pare rău că nu am stat până te-ai trezit, dar trebuia să ajung la școală neapărat și nu voiam să te trezesc. Vezi că ți-am pregătit micul dejun (da am avut timp pentru asta). Ne vedem mai încolo, Alex. "
S-a grăbit la școală? Ok, ceva nu-mi miroase a bine aici. Oftez și las biletul pe pat și mă ridic îndreptându-mă către baie. Deschid ușa, închizând-o în urma mea și mă îndrept către chiuvetă, deschizând robinetul.
Mă schimb într-o pereche de blugi albi, un bigmen și vestiții converși roșii, după ce mi-am făcut rutina de dimineață. Ies leneșă din cameră și cobor jos în bucătărie unde gust în fugă ce îmi pregătise Alex. Îmi iau geanta, punându-mi-o pe umăr și ies din casă. Față de diminețile trecute, azi era mai rece așa că mă bucur că mi-am luat un bigmen și nu am optat pentru un tricou. Înaintez pe stradă și nu după mult timp ajung în fața liceului. Intru înăuntru și mă îndrept către biroul lui. Bat ușor la ușă și intru, dar mă blochez când văd imaginea din fața mea. Ah, clar e o vrăjitoare. Minunata mea doamnă dirigintă era sprijinită de marginea biroului și aplecată către Alex, acesta uitându-se de jos către ea. Văd că trebuia să aștept să spună să intru sau mai bine nici nu-mi făceam prezența.
- Îmi pare rău de întrerupere, spun sec și ies din birou. Asta era treaba lui urgentă! Să stea cu Prescott. Intru în clasă și mă așez în prima bancă liberă, după așteptând să vină profesorul de istorie și să termin și ora asta.
