Liniștea Isabelei Stormy este perturbată de un eveniment ce distruge toate barierele realității pe care ea și-o zidise de-a lungul timpului, fiind acum pusă să aleagă între a-și urma instinctele sau rațiunea.
Așa cum era de așteptat, Isabela alege s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
24. N-am fost acolo să te scutesc de povara vinovăției.
- Ai de gând să mă asculți sau o să continui să acționezi ca o copilă? mă întrebă Shane cu un sarcasm evident în voce.
Am strâmbat din nas, mâhnită.
Era clar, m-am făcut de rușine! Dar ce i-aș fi putut spune? Probabil dacă aș fi ales să ripostez, m-aș fi înfundat și mai rău în gaura neagră și densă în care alunec acum, stând pe canapea. Aparent, ochii săi cercetători se plimbă pe chipul meu, încercând să găsească vreo reacție care să-i dovedească că m-aș opune. Dar de ce aș face-o? În sfârșit am ocazia să aflu ceva despre ei, tocmai din gura celui mai secretos din Academie, aș putea adăuga.
- Deci? ridică din sprâncene.
Înghit ghemul de salivă ce pare că vrea să-mi stea blocat în gâtlej, cu greutate, și afirm din cap.
Spatele i se îndreaptă, iar trupul pare să i se mai înalțe cu câțiva centimetri, provocându-mi o senzație de anxietate combinată cu confuzie. Ochii săi arată ca două găuri negre ce sunt cât pe-aci să mă înghită. Privirea lui e acum mai vurnerabilă, sensibilă, iar amploarea cu care emoțiile par să se reverse din ochii săi pe trăsăturile chipului său e covârșitoare. Nu l-am văzut niciodată atât de...uman.
Privirea îi poposește pe mâinile ce strâng speteaza scaunului cu putere, în fața sa.
- Omul acela... sparge Shane tăcerea, omul acela, dacă ar fi să mă iau după suspiciunile mele care par să se adeverească, face parte dintr-o bandă de trafic de arme și carne vie, glasu-i apăsat și sigur pe sine pe care îl are în momentul în care îmi mărturisește adevărul ce părea să plutească și în jurul celor patru bărbați, dar și între Adam și Shane se evaporă, lăsând loc miilor de întrebări ce mi se revarsă pe limbă în ritm crescând. Ochii i se ridică de pe mâinile sale încleștate, privirea sa căutând-o pe a mea cu o curiozitate vagă.
Am reacționat în cel mai ciudat mod. Am chicotit, iar Shane și-a înălțat una dintre sprâncene cu enervare.
Îmi umezesc buzele, scotocind în creierașul meu după o întrebare care să nu sune prea naivă, dar nici prea sarcastică, iar atunci când am presupus că am găsit-o, i-am adresat-o.
- Îmi cer scuze, Shane, dar nu știu cum ar putea un traficant să intre într-o instituție care se vrea a pregăti viitori... polițiști, jandarmi și așa mai departe, îmi flutur mâinile în aer amuzată. Se presupune că sistemul de securitate al Academiei Blackwood ar trebui să fie unul de înaltă calitate, însă acel bărbat misterios ne-a dovedit tocmai contrariul. Pe de altă parte, dacă acel bărbat, sau traficant, mai bine spus, a împușcat-o pe Jennifer, putea foarte bine să îmi zboare și mie creierii, căci, de ce nu? Avea pistolul în mână, eram aproape de el, un click și toată treaba asta nu ar fi avut niciun martor, ci doar două cadavre. În schimb, atunci când a dat cu ochii de mine, a luat-o la goană de parcă l-ar fi amenințat șefu' lui că mai are două zile de trăit! exclam, punându-mi într-un final mână stânga pe frunte. Chestia asta nu are nicio logică, Shane! Nu mă judeca pentru asta, dar mi-e tare greu să înțeleg ce-mi zici.
