Liniștea Isabelei Stormy este perturbată de un eveniment ce distruge toate barierele realității pe care ea și-o zidise de-a lungul timpului, fiind acum pusă să aleagă între a-și urma instinctele sau rațiunea.
Așa cum era de așteptat, Isabela alege s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
14. Poate ne vei anunța și pe noi înainte să cazi ca o plăcințică.
— Ar trebui să o ducem la asistentă? Poate s-a lovit la cap.
— Gura, Adam! nu s-a lovit nicăieri, pur și simplu a leșinat. Li se mai întâmplă asta fetelor. Nu?
Cineva a pufnit ironic.
— Și ți se pare normal ca cineva să leșine așa deodată, fără niciun motiv?
Glasul părea îngrijorat, aproape mâhnit.
— Doar nu voiai să te anunțe că leșină, ce naiba?! Se răsti persoana din stânga mea către cealaltă persoană care, după sunetele ce îmi pătrund în timpane, pare să se plimbe alert prin cameră, însă nu pot să fiu sigură de această informație deoarece simt cum capul îmi zvâcnește din cauza stării de rău pe care încă o simt prezentă în pântec, întorcându-mi stomacul pe dos. Înghit în sec, pentru a-mi opri valul de suspine.
— Frate, ai văzut cum a reacționat, zici că și-a văzut moartea cu ochii! ceva nu e în regulă. Nu putem să o pierdem și pe ea. Trebuie să fim atenți, Shane!
Persoana stăruia asupra vorbelor ce îi fuseseră adresate.
Un bufnet se făcu imediat prezent lângă unul dintre timpanele mele și strâng din dinți, nefiind capabilă să îmi deschid ochii momentan, aleg, totuși, să le ascult conversația, cu toate că știu că nu ar trebui să fac asta, însă, având în vedere că se vorbește despre mine, nu văd ce rău aș putea face.
— Nu știu de ce a reacționat așa, dar oricare ar fi fost motivul... cu siguranță nu este unul bun.
Un oftat, urmat de un mârâit îmi încălzi pântecele.
Îmi desprind pleoapele cu greutate, de parcă aș fi uitat procedeul, și încerc din răsputeri să mă ridic în capul oaselor. În capătul patului meu, Adam și Shane care stăteau întorși cu spatele la mine, își mută trupurile astfel încât să mă poată privi, imediat ce aud scârțâitul patului produs de mișcarea mea înceată. Adam se deplasează către partea dreaptă a patului meu, aplecându-se pe vine, iar Shane i se alătură, stând în partea opusă prietenului său; în stânga mea, așezându-se pe pat, pe o parte.
Ochii lor mă cercetează tacit, făcând un schimb subtil de priviri atunci când îmi las spatele să se prăbușească din nou peste perne. Îmi ridic trunchiul mai sus, pentru a putea sta mai dreaptă și pentru a-i putea privi pe ambii, fără să fiu nevoită să îmi întorc capul către dânșii, pe rând.
— Cum te simți, Isa? mă chestionează Adam, glasul său fremătând a îngrijorare, la fel ca și privirea sa, de altfel. Shane îl privi cercetător pe prietenul său în tot acest timp, după care își îndreptă atenția către mâinile mele care se jucau în neștiință în poala mea. Mi-am făcut obiceiul de a mă juca cu degetele atunci când agitația mă cuprinde pe interior, făcându-mi sângele să-mi alerge în vene, iar Shane pare că a deslușit deja acest lucru, căci imediat după aceea își fixează privirea arzătoare peste ochii mei, reușind să îmi fure două bătăi de inimă.
