Liniștea Isabelei Stormy este perturbată de un eveniment ce distruge toate barierele realității pe care ea și-o zidise de-a lungul timpului, fiind acum pusă să aleagă între a-și urma instinctele sau rațiunea.
Așa cum era de așteptat, Isabela alege s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
9
NU A FOST CU INTENȚIE
Mă zvârcolesc în somn, simțindu-mi trupul cuprins de adrenalină, mrejele visului dându-mi senzația că încerc să fug de ceva sau mai degeaba de cineva, iar atunci când reușesc să îmi întorc capul cu lentoare într-o parte pentru a privi înapoi, abia că îndrăznesc să îmi desprind temătoare pleoapele pufoase scoțând la iveală niște iriși împânziți de vene roșiatice și plini de îndoială. Mă încrunt adânc, reușind să disting cu greu în obscuritatea camerei silueta cuiva care stă lângă patul meu, mult prea aproape de mine. Tresar și mă dau mai în spate, privind cu ochii mari cum conturul persoanei se schimbă, iar una dintre mâinile sale mă apucă ca prin vis de un umăr și mă scutură ușor, înainte și înapoi, încercând să mă scoată din starea de moleșeală.
Îmi ridic mâna tremurândă în sus și mi-o fixez pe încheietura persoanei respective, cu intenția de a o îndepărta de mine, însă aceasta își presează și mai mult mâna pe umărul meu și scâncesc, făcând-o să se retragă subit. Mă trag pe partea opusă a patului pentru a mă depărta cât mai mult de siluetă, aruncând o privire furișă în direcția întrerupătorului cufundat în bezna camerei. Simt cum respirația îmi devine tot mai scadată și încep să clipesc des pentru a mă obliga să disting împrejurimile. Mă ridic automat de pe pat, cu intenția de a aprinde lumina, însă ceva mă oprește brusc.
Îngheț.
O mână îmi strânge tricoul de la spate, silindu-mă să stau pe loc. Mârâi înfundat. Îmi zgudui partea rațională de mama focului și, abia în momentul în care pun piesele cap la cap, îmi permit să răsuflu ușurată. Nu e nevoie să mă panichez la gândul că cineva o fi dat buzna în acest apartament. Cine ar fi destul de bătut în cap încât să între prin efracție în apartamentul fiului directorului Academiei Blackwood?
— Ce vrei? am mormăit, întinzându-mi o mână în spate pentru a-mi elibera tricoul din palma sa. Parcă ți-am zis să nu mă atingi, Blackwood, i-am spus îmbufnată.
O clipă a fost tăcere.
— Nu te ating, mi-a replicat nonșalant, ignorând din nou întrebarea pe care i-am pus-o. Am pufnit agasată. Trebuia să recunosc, brunetul era șiret, însă asta nu îmi dădea dreptul să mă las jucată pe degete de către el.
— Atunci dă drumul tricoului meu. Un moment de tăcere ne-a învăluit aidoma unui văl fantomatic înainte ca Shane să-mi elibereze tricoul din strânsoarea sa. Ce cauți lângă patul meu? l-am întrebat curioasă, încruntându-mă la întunericul ce-l împrejmuia.
— Te smiorcăiai în somn, mi-a răspuns sec, iar eu am roșit puternic. Eram al naibii de bucuroasă că mă oprise înainte să apuc să aprind lumina. Am pufnit, pentru a-mi masca jena.
— Așadar te-ai gândit să faci pe cavalerul și să verifici dacă nu cumva mă sufoc în somn? l-am întrebat cu ironie, știind precis că nu puteam să-l duc de nas pe Blackwood.
