Liniștea Isabelei Stormy este perturbată de un eveniment ce distruge toate barierele realității pe care ea și-o zidise de-a lungul timpului, fiind acum pusă să aleagă între a-și urma instinctele sau rațiunea.
Așa cum era de așteptat, Isabela alege s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
37.SUTE DE MII DE PERFECȚIUNI, AMESTECATE ÎN IMPERFRCȚIUNEA SA
Am tresărit puternic atunci când mașina a părăsit șoseaua, numai pentru a pătrunde pe o porțiune pavată cu pietre. Senzația resimțită de zguduiturile mașinii pe alee era una mult prea cunoscută, chiar familiară, aș putea spune. M-am sprijinit mai bine cu omoplații de spătar, frecându-mi absentă pleoapele cu mâna făcută pumn, apoi am tresărit din nou, de data asta mult mai puternic - trezită subit din amorțeală.
Eram acasă, am suspinat în sinea mea, urmărind cu atenție profilul lui Shane în penumbră, cât timp acesta parca mașina în fața garajului, lângă Ford-ul alb al tatei. Instalațiile îmi împodobeau întreaga casă, luminând-o în așa fel încât să îți dea senzația de liniște, cât și cea a unui cămin călduros în care pe semne că se adăposteau doar oameni apropiați sufletului meu.
Anul acesta nu avea să fie diferit față de celelalte, întrucât, în acest moment îi simțeam pe băieți la fel de apropiați sufletului meu precum era și draga mea prietenă, Cassandra.
Cass...
În sfârșit aveam să o văd din nou! mi-am zis și am simțit cum pieptul a început să mi de încălzească subit la gândul că voi putea să o strâng în brațele mele curând.
Am tras o doză sănătoasă de aer în piept și am expirat-o, privind în jos la Adam, care încă dormea în poala mea. Îmi părea rău că trebuia să îl trezesc, mai ales văzându-l dormind atât de profund, însă mi-am zis că patul din camera oaspeților avea să fie mult mai confortabil decât poala mea. Am înghițit în sec, lăsându-mi mâna să cadă pe creștetul său, imediat după aceea mi-am aplecat capul, așteptând să văd o reacție din partea sa la auzul șoaptelor mele.
—- Adam! am șoptit pentru o a treia oară, aruncându-i o ocheadă celui de pe scaunul șoferului care stătea aplecat în față peste volan, tastând grăbit ceva pe telefon. Am ajuns! am continuat cu privirea încă lipită de chipul lui Sha, sperând că brunetul adormit se va trezi ca prin minune.
Acest lucru s-a și întâmplat de îndată, la fel cum fruntea lui s-a înfipt în tavanul mașinii. Bufnetul mi-a reverberat în craniu, iar liniștea ce a urmat după aceea ne-a încremenit pe toți. Doar râsul sălbatic al celui vătămat m-a relaxat, simțindu-l cum se zguduia între brațele mele fixate pe trunchiul lui, care s-au înfipt acolo cu intenția de-al ține pe loc, ca nu care cumva să se lovească de ceva din moment ce era încă buimac, mai ales după somnul său lung care aproape că s-a întins pe toată durata călătoriei noastre.
— Sunt bine, blonduțo, mi-a replicat după ce și-a frecat cu o grimasă îndurerată locul vătămat. Blackwood, a murmurat printre dinți, privindu-l cu colțul ochilor, puteai să parchezi mașina mai în față.
Am clipit nedumerită, încruntându-mă. Shane, în schimb, a pufnit, dându-și ochii peste cap, cu ironie.
— Chiar și abia trezit din somn e extrem de protectiv cu mașina lui! a mormăit, desfăcându-și centura cu mâini împrăștiate. Avea ochii mijiți când a deschis portiera, privindu-mi casa perplex, clipind des probabil din cauza luminii puternice a instalațiilor care îi deranjau ochii. Am presupus că drumul l-a epuizat îndeajuns, de aceea m-am depărtat de Adam cât pentru a mă strecura afară din mașină, pentru a-i grăbi pe ambii să între cât mai repede în casă, la căldură. Nu mă lăsa inima să îi mai țin în frig, mai ales după un drum ca ăsta.
