Liniștea Isabelei Stormy este perturbată de un eveniment ce distruge toate barierele realității pe care ea și-o zidise de-a lungul timpului, fiind acum pusă să aleagă între a-și urma instinctele sau rațiunea.
Așa cum era de așteptat, Isabela alege s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
13. Atunci ce propui?
Aud vag sunete de mișcare prin cameră și mă gândesc că acela trebuie să fie Shane, deoarece numai el se poate trezi la ora șase dimineața într-o zi de duminică. Regimul pe care îl respectă mă exasperează și mă face să-mi doresc să îl pocnesc cu o pernă peste cap ca să leșine și să mai doarmă puțin. Și nu într-un mod plăcut. Din vina lui, în minim două luni, voi deveni o persoană matinală, ceea ce, categoric, nu stă în caracterul meu. Nu eram o persoană leneșă, nicidecum, însă iubeam somnul, și dacă aș fi întrebat, la întâmplare câțiva oameni câte ceva legat de acest subiect, mi-ar da dreptate.
Jur, băiatul ăsta e prea strict când vine vorba de programul lui! Ar putea, măcar o dată în viață să se trezească mai târziu, sau măcar să fie mai silențios, întrucât alți oameni chiar își doresc să doarmă, iar eu, mai ales după ziua de ieri, îmi doresc acest somn mai mult ca niciodată.
Pririvea domnului Blackwood mi-a bântuit gândurile până când am ațipit, dar nu înainte de a mă fâțâi pe toate părțile făcând patul să scârțâie sub greutatea mea din cinci în cinci minute. La un moment dat, am putut jura că am auzit un pufnet și da, cred că era al colegului meu de cameră care se enervase din cauza zgomotelor pe care le produceam involuntar. Nasul mi se încrețește și pufnesc cu nervozitate atunci când îmi dau seama de cel mai evident lucru cu putință, în ceea ce-l privește pe Shane.
Cred că acum vrea să își ia revanșa pentru azi-noapte, fir-ar!
Mă întorc pe burtă, punându-mi perna deasupra capului pentru a diminua sunetele deranjante produse de pașii săi pe parchetul care, apropo, scârțâie și ăla. Pentru cinci minute am avut parte de un mic somn binefăcător sufletului și creierului meu, până când scutul format din așternuturi îmi este smuls de pe cap și, ca prin vis, încep să mârâi furioasă întinzându-mi mâinile după pernă, înșfăcând și adâncindu-mi unghiile în bucata moale ce stă să se rupă din moment în moment. Din cauza faptului că încă fusesem așezată pe burtă, am încercat să mă întorc, pentru a mă poziționa pe spate, doar pentru a-l observa pe Shane privindu-mă de deasupra mea, cu ochii mijiți. Mă încrunt instant, oprindu-mi privirea asupra chipului său, neîndrăznind să privesc mai jos de gât pentru că, al naibii să fie Shane, nu are nimic pe el de la brâu în sus. Înghit în sec simțind cum respirația mi se îngreunează devenind tot mai fierbinte și apăsătoare, inima dorindu-și parcă să iasă din propriu-mi piept pentru a ajunge la a sa. Dau să vorbesc, însă ceva mă oprește, încâlcindu-mi limba în gură, simt că nu pot scoate niciun sunet, așa că mă străduiesc să tușesc pentru a-mi regla vocea.
- Ce s-a întâmplat? Îl întreb răstit, fiind oarecum neliniștită din cauza apropierii sale pentru că stă aplecat chiar deasupra mea, încercând, poate, să mă intimideze fără să mă atingă în vreun fel, dar cu toate astea, reușește să îmi fure tot oxigenul, sorbindu-mi fără rușine sentimentele tulburătoare care mă încearcă exact în aceste momente.
