Liniștea Isabelei Stormy este perturbată de un eveniment ce distruge toate barierele realității pe care ea și-o zidise de-a lungul timpului, fiind acum pusă să aleagă între a-și urma instinctele sau rațiunea.
Așa cum era de așteptat, Isabela alege s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
RECOMAND SĂ FOLOSIȚI TEMA ALBĂ, PENTRU O EXPERIENȚĂ MAI BUNĂ.
VUIETUL NESTĂPÂNIT AL VÂNTULUI ferește, cu o îndemânare de necontestat perdeaua crem cu imprimeuri florale din fața geamului, izbind totodată rama de toc, determinându-mă să tresar subit din pricina zgomotului care s-a reflectat imediat în toate colțurile camerei. Ochii mei au căutat îndoielnici sursa sunetului strident, iar atunci când și-au atins ținta, umerii mi s-au pleoștit, iar trupul mi s-a relaxat treptat.
Am oftat istovită, sprijinindu-mi palmele de porțiunea de parchet din spatele meu.
Odată și odată tot va trebui să repar balamalele acelui geam, mi-am zis, ca nu care cumva să se izbească iarăși de toc și să mă sperii de mama focului, altfel risc să fac un atac de cord. Va fi ori asta, ori mă voi trezi dimineața următoare cu frunze pe parchet, sau, cine știe? Poate chiar și apă, iar mama nu are să fie deloc încântată de acest lucru.
Privirea mi-a alunecat de pe suprafața lucioasă a geamului, la podeaua ce era împânzită acum de picturile mele care erau care mai de care mai colorate. Unele dintre ele erau doar schițe, altele au avut noroc și nu sfârșiseră abandonate sau pitite printr-un colț de la mansardă, ci încă se aflau aici - mai aveau o șansă spre finalitate.
Am ales să mă despart de unele dintre acestea, în timp ce le voi sorta, pentru ca mai apoi să i le dau mamei pentru a le duce la o agenție care se ocupă cu licitații cu obiecte de acest gen, tot ce am reținut eu e că la schimb va primi o sumă frumușică de bani. Acei bani aveau să fie folosiți în scopuri caritabile, iar pe mine mă încânta până peste poate ideea că eu aș fi putut ajuta pe cineva prin simpla mea pasiune. Era un sentiment înălțător; unul care îmi dădea aripi și șansa să zbor - măcar pentru puțin timp. Depindea de mine dacă aveam să folosesc corect aripile, sau aveam să le dau foc fără milă.
După aproximativ o oră în care m-am holbat la două dintre picturile mele înrămate, fiind total nehotărâtă pe care să îl păstrez și pe care să i-l ofer mamei pentru licitație, m-am lăsat păgubașă, zicându-mi în gând că aveam să îl pun pe tata să aleagă ce tablou preferă să păstreze; el mereu s-a priceput la făcut alegeri dificile în locul meu, de multe ori chiar îmi zicea că m-am învățat cu nărav, însă nu era deloc așa. Îmi plăcea să îl analizez, și pe el, dar și pe mama. Eu nu eram ca ceilalți copii sau, mă rog, adolescenți - nu aveam să aleg între părinții mei, întrucât amândoi mă fascinau.
Crystal Stormy era o femeie extrem de frumoasă, ar zice domnul Tom din josul străzii, dacă ar fi să îl pun să mi-o descrie. Cu trăsături demne de invidiat, ochi verzi, asemeni smaraldului și păr castaniu, scurt, mică de statură, cu o aură autoritară, dar și blândă, cu o inimă mare și cu un soț iubitor.
Raider Stormy era un bărbat frumos, la rândul său, cu un păr atât de blond încât uneori puteai confunda podoaba sa capilară cu spicele de grâu, avea ochii căprui și un început de barbă - mie îmi plăcea că o purta, îl făcea să pară mai matur, însă doar eu și mama știam ce poamă e. Caracterul său era într-o totală contradicție; acasă, cu noi, era blând și jucăuș, însă la locul său de muncă duhnea a autoritate. Mereu am admirat această latură a sa și îmi doream, în sinea mea, ca atunci când aveam să fiu stăpână pe propria persoană să pot fi la fel de hotărâtă și autoritară precum este el.
