Liniștea Isabelei Stormy este perturbată de un eveniment ce distruge toate barierele realității pe care ea și-o zidise de-a lungul timpului, fiind acum pusă să aleagă între a-și urma instinctele sau rațiunea.
Așa cum era de așteptat, Isabela alege s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
8
EȘTI RESPONSABILITATEA MEA
Mi-am presat buzele una de cealaltă pentru a-mi suprima suspinul ce risca să-mi străbată corzile vocale și să le dezvăluie celor trei că exista și o a patra persoană pe hol, trăgând cu urechea la discuția lor. Încercam din răsputeri să rămân fermă, să nu-mi las mintea să încerce să înțeleagă sensul cuvintelor lui Blackwood. Mă forțam să îmi țin privirea fixată pe peretele de dinaintea mea, în vreme ce spatele meu era atras în mod inexplicabil de duritatea zidului din urma mea.
Am înghițit în sec.
Bătăile inimii mi le auzeam în surdină, estompând orice sunet din lumea exterioară. Glasurile celor trei deveniseră doar niște șopte fără sens, subjugate de șocul ce îmi înegrea gândurile, făcându-le de neînțeles. Mi-am smuls mâna stângă ce fusese încleștată pe coapsă, ducând-o la gură pentru a opri sunetele pe care gâfâiturile mele le împrăștiau în acea porțiune minusculă și întunecată de hol în care eu mă pitisem, pentru a fi ferită de privirile lor.
Inițial nu intenționasem să mă ascund și să asist la conversație din umbră, ba din contră, cu mâna îndurerată și furioasă din fire, fusesem pregătită să le spun celor doi că elevii academiei sunt nebuni. Însă la vederea fetei aceleia m-am simțit prost. Știam precis că m-ar fi acuzat pentru ceva ce nu făcusem - de aceea am făcut același lucru. Oricum voiam să merg la ei imediat ce aceasta s-ar fi retras, însă nu m-aș fi așteptat niciodată să aud așa o mărturisire din partea brunetului.
Îmi promisese că avea să mă lase să plec odată de competiția se va fi terminat. Iar ei tocmai îi spusese că nu putea să mă lase să plec?
M-a mințit fără pic de rușine? la acest gând mi-am mușcat obrazul pe interior, întorcându-mi privirea în direcția din care venisem. Nu vedeam niciun motiv destul de bun să mai rămân aici.
Mă simțeam trădată, însă nu eram surprinsă. Venisem la Academia Blackwood fără prea multe așteptări. Din prima zi în care am ajuns aici am știut că viața mea nu va fi mai ușoară. Le văzusem ocheadele celor din academie.
Elevii, directorul, până și Adam și Shane mă priveau cu o anume mină din când în când.
Era clar că cei doi aveau îndoieli în ceea ce mă privea. Era și mai limpede că restul celor care mișunau prin academie nu mă priveau deloc cu ochi buni - știusem. Mă obișnuisem cu gândul ăsta. Tot ce mai rămăsese de făcut era să dau tot ce era mai bun din mine pentru a-l ajuta pe Shane să câștige, pentru că știam că astfel aveam să fiu liberă, cel puțin asta îmi garantase el.
Însă acum știam că ale sale cuvinte nu fuseseră câtuși de puțin adevărate.
Mi-am lăsat capul să se lipească de peretele tare înainte să-mi împing coatele în el pentru a-mi face avânt și pentru a mă depărta totodată de acesta. Mi-am rezervat câteva clipe pentru a lua decizia ce părea să îmi despice capul în două.
