Liniștea Isabelei Stormy este perturbată de un eveniment ce distruge toate barierele realității pe care ea și-o zidise de-a lungul timpului, fiind acum pusă să aleagă între a-și urma instinctele sau rațiunea.
Așa cum era de așteptat, Isabela alege s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
36. Aș fi fost veșnic nemulțumit.
- Adam! Unde naiba e prăjitura mea?
Glasul lui Shane a răsunat tocmai din bucătărie, părând a fi mânios. Prietenul meu, care în același moment a intrat în dormitor, a făcut gesturi disperate către mine, încercând să mă facă să nu îi dezvălui ascunzătoarea nu-prea-discretă. Am chicotit, înclinând din cap spre patul meu, iar Adam, vizibil ușurat, s-a pitit imediat sub dânsul, ascunzându-se de vijelia neiertătoare a lui Sha.
Brunetul cu ochii de tăciune a intrat câteva minute mai apoi în dormitor, aruncându-și privirea asupra mea. S-a încruntat, apoi a făcut un pas spre mine, privind în jur.
- L-ai văzut cumva pe Adam? M-a întrebat. L-am privit chiorâș, făcându-mă că plouă. Firește că știam unde se afla, și, de asemenea știam că Adam era în mare pericol atunci când îi mânca bunătățile partenerului meu. La fel și de data asta. Am hohotit în sinea mea, mușcându-mi buza de jos pentru a-mi abține zâmbetul larg ce risca să mi se lungească pe chip.
- Nu, i-am răspuns. Poate o fi plecat la apartamentul lui, i-am vorbit în continuare privindu-l din profil, însă Shane păru distras de altceva, mai precis un foșnet venit chiar de sub patul meu. Părul mi s-a zbârlit pe ceafă și mi-am abținut o exclamație. Brunetul s-a răsucit pe călcâie, făcând un pas către ieșirea din cameră. M-am încruntat bulversată, privind când la pat, când la Shane, care acum părăsise dormitorul, lăsându-mă singură în cameră. Ei bine, nu chiar singură, dar speram ca el să nu știe asta. Mi-am umezit buzele, chicotind abia auzit. O ușă lipită de tocul său s-a auzit în depărtare și am intuit că Shane a ieșit din apartament, pentru a-l căuta pe Adam în apartamentul său.
- Acum poți să ieși, am șoptit, pășind agale către pat. Am auzit un foșnet și un bufnet, mi-am lungit gâtul pentru a vedea dincolo de pat și am reușit să-l surprind pe Adam, frecându-și energic fruntea cu o mână, cu o grimasă îndurerată închegată pe chip. De data aceasta, nu mi-am putut abține chicotul și am început să râd voios, îndreptându-mă spre el pentru a-i da o mână de ajutor. Ce-ai mai făcut de data asta? am întrebat, apucându-i mâna pentru a-l ajuta să se ridice în picioare.
Când s-a pus pe propriile picioare, și-a scuturat praful de pe pantalonii săi de blug și m-a privit cu ochii mijiți, un rânjet șmecheresc trasându-i linia pometelui. Dintr-un motiv necunoscut, i-am oglindit reacția, trecându-mi o mână prin păr.
- I-am mâncat cheesecake-ul. Nici nu știam că e al lui până în momentul în care am observat că în el erau bucăți micuțe de oreo. M-am încruntat, zâmbind lung. Shane adora biscuiții oreo și dulciurile, în general. Nu mânca mult în mod normal pentru că se păstra pentru dulciuri. Pentru un tip atât de inabordabil ca dânsul, n-ai fi zis vreodată că adoră dulciurile.
