Liniștea Isabelei Stormy este perturbată de un eveniment ce distruge toate barierele realității pe care ea și-o zidise de-a lungul timpului, fiind acum pusă să aleagă între a-și urma instinctele sau rațiunea.
Așa cum era de așteptat, Isabela alege s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
4
SE UITĂ LA MINE DE PARCĂ LE-AM FURAT BUTELIA.
Încerc să îmi mențin pașiicoordonați cu ai lui Shane pentru a merge într-un drept cu el, însă mă văd nevoită să-mi măresc pașii pentru a face posibil acest lucru. Ne îndreptăm spre centrul academiei, bănuiesc, dacă ar fi să mă iau după puținele informații pe care mi le oferise brunetul acum câteva minute când îmi adusese ceva de ronțăit. Locul în care ar trebui să fie întrunirea despre care îmi vorbise avea să fie încăperea aceea cu pereții de sticlă, voiam să merg acolo la un moment dat doar pentru a admira priveliștea, dar nu mi-aș fi închipuit că va fi atât de repede și în astfel de circumstanțe.
Aparent, lui Shane îi place să facă pe misteriosul, am constatat, privindu-l cu coada ochiului. Holul este la fel de întunecat ca și prima dată când am pătruns în el, iar fiecare pas pe care îl fac înainte îmi induce o senzație de rău augur, poate de aceea îmi și înfășor brațele în jurul meu, strângând geaca de piele mai bine pe trupul meu subțiratic. Abia aștept să dau de puțină lumină, din moment ce abia reușesc să disting ceva în jurul meu. Am noroc de brunet, căci pot să mă țin de dânsul, însă dacă ar fi fost altfel, cel mai probabil m-aș fi pierdut în holurile astea care se tot bifurcă.
Îmi arunc privirea spre silueta lui Shane, privindu-l di nou cu coada ochiului. Nu ne-am mai vorbit, nici când am început să mâncăm după ce a venit cu mâncarea pe care o cumpărase și nici măcar atunci când am ieșit din apartament, iar acum e mai tăcut ca oricând, am observat că pare să îi placă liniștea, de parcă ea ar fi cea mai veche prietenă a lui. Uneori, prea multă liniște nu îți face atât de mult bine pe cât ai crede. Singurătatea doare, se poate observa chiar pe chipul său posomorârea, semn că de multă vreme a adoptat atitudinea asta, poate chiar de prea multă vreme, însă nu pare să vrea să se deranjeze pentru a o înlătura. O lasă să dăinuie asupra sa, asemeni unei pedepse.
Analizez încruntată împrejurimile, încercând parcă să rețin cât mai multe detalii în caz că voi fi nevoită să merg singură înapoi la apartament cu dorința de a avea habar măcar pe unde să o iau, ca nu cumva să mă pierd ca o aiurită pe aici. Nu vreau să mă fac de rușine în fața lui Blackwood, dar nici nu vreau să îi cer ajutorul, asta i-ar arăta că sunt slabă, iar atunci când cineva știe că ești slab sau că ai slăbiciuni, nu va ezita nicicum să te lovească fix acolo unde doare. Avea dreptate, când a început să-mi vorbească despre prieteni și societate, o știa și el, o știam și eu, însă nu aveam să mă destăinui în fața sa. Nu aveam să îi dau dreptate, doar pentru a-i mări orgoliul, întrucât am vaga senzație că un orgoliu mult prea mare nu ar fi un lucru prea bun pentru mine. Din mai multe motive.
E afundat în marea învolburată a gândurilor sale și merge cu privirea ațintită în pământ, total absent. Ambele sale mâini sunt afundate în buzunarele din față ale pantalonilor săi negri, iar spatele îi este încordat, părul său negru îi acoperă doar o parte din chip. Pe partea din spate a gâtului îi pot zări trei dungi negre, buclate, impregnate adânc în suprafața pielii sale netede, asemeni unui accesoriu extravagant. Îi dădeau un aer periculos și misterios, iar mie îmi plăceau misterele, constatasem cu stupoare, privindu-l contrariată.
