Academia Blackwood

𝐂 𝐀 𝐏 𝐈 𝐓 𝐎 𝐋 𝐔 𝐋 𝟏𝟐

12

ROȘCATA NU ȘTIE SĂ ACCEPTE UN REFUZ

Stropii de ploaie se izbesc de suprafața netedă și rece a geamului lateral al sălii de antrenamente. Brazii se unduiesc în stânga și în dreapta din pricina rafalelor puternice de vânt ce le flutură haotic ponoasele. O apăsare îmi presează dureros pieptul și mă regăsesc constrânsă de sentimente sub asediul unei neliniști lăuntrice. Întreaga încăpere este cufundată într-o tăcere mormântală. Toate cele cinci perechi de privilegiați sunt așezate în așa fel încât să formeze un cerc. Astăzi este ziua de antrenamente comune, iar acestea nu aveau să se desfășoare la fel ca celelalte, când te antrenai alături de partenerii tăi. Nu. Această zi de antrenamente avea rolul de a vedea care sunt diferențele dintre echipe și cât de tare evoluaseră față de data trecută. Totuși, problema mea cea mai mare nu era aceea că nu am mai participat la asemenea antrenamente în academie, ci mai degrabă faptul că știam în sinea mea că eram lipsită de putere. Aveam noroc că eram sprintenă, însă într-o luptă, fundul meu avea să fie categoric tăbăcit. Partenerii din cadrul luptelor de astăzi aveau să fie aleși aleatoriu, iar eu așteptam cu inima cât un purice să văd cine mă va învinge negreșit. Am inspirat adânc aerul rece din sala de sport, fiind conștientă de prezența lui Shane care se afla în stânga mea. Cu ochii săi de abanos îl privește tăcut pe cel care recită lista cu cei care se vor duela. Pot simți chiar și fără să îl ating faptul că este rigid, iar maxilarul, ca de obicei, îi este încordat, un semn clar de rău augur. Masele sale de mușchi stau țepene, pot vedea asta după felul în care tricoul i se mulează pe spate. Probabil că ar trebui să îmi feresc privirea, dar nu o fac. Presupun că starea lui se trage și de la faptul că tatăl său supraveghează, pentru prima dată de când am venit la academie antrenamentele. Pot deduce asta după felul în care își umflă pieptul și se plimbă de colo-colo cu mâinile la spate aruncând, din când în când câte o privire în jos, către noi. Știu că Shane va reuși să învingă în luptă, indiferent de adversar, însă eu... nu am certitudinea că îi voi urma exemplul.

Pufnesc cu ironie, crezând că o fac numai în sinea mea, doar că îl văd cu colțul ochilor pe Shane, cum mă privește amuzat pentru o secundă, după care își recapătă  expresia monotonă de adineauri. Uneori nu potsă înțeleg cum reușește să își mascheze emoțiile cu atâta  ușurință. Mie, cel mai probabil, nu-mi vareuși niciodată, întrucât sunt mult prea sensibilă - aș vrea să cred că existăposibilitatea ca eu să nu mai fiu atât de transparentă în fața altora, însă măîndoiesc că voi ajunge să-mi ating aspirațiile în viitorul apropat.

Gândul îmi fuge la ziua de ieri și faptul că a fost prima dată când l-am văzut cu adevărat pe Shane. Nu era arogant, nu era înțepat și nici răutăcios, așa cum îl cunoscusem eu până atunci. Era calm și părea chiar rănit. Părea că sufletul îi este mistuit de vinovăție, iar expresia chipului îi era chircită de fiecare dată când îndrăzneam să îl privesc într-un mod diferit. Nu știu ce m-a apucat să îl îmbrățișez cu atât de multpatos. Poate că a fost din cauza privirii lui, sau poate din cauza inimii mele care începuse să se zbată de nebună în cutia toracică, fără ca măcar să știu de ce. Cert este că, pentru a doua oară în viața mea, mi-am ascultat instinctele, iar de data aceasta nu a fost un lucru atât de neplăcut pe cât aș fi crezut. Pentru acele câteva minute în care am stat îmbrățișați strâns, am simțit cum sufletul îmi luminează în mii de culori diferite, asemeni unui curcubeu, însă cu mult mai luminos și mai intens. M-am simțit ca și cum aș fi atins raiul cu vârful degetelor. Senzația nu mi-a mai dat pace de atunci. De fiecare dată când el e în preajma mea, sentimentul acela înălțător se amplifică de o mie de ori și nu știu cum aș putea să-l fac să dispară. Dar parcă nici nu mai vreau să o fac. Sunt într-un fel de contradicție cu ceea ce știu că trebuie sau nu, să fac. Din moment ce el roiește mereu în jurul meu, nu pot să fug de senzația pe care simpla lui apropiere mi-o conferă. Ceva s-a schimbat între noi de ieri, nu pot spune exact ce, însă simt ceva diferit. Înainte era vorba de opoziție și cred că exista chiar și acum între noi. Avem păreri diferite și facem parte din lumi opuse, însă în acest moment părem să ne înțelegem mai mult unul pe celălalt.