Capitolul 1

564 19 8
                                    

- Mama nu ma poți obliga sa merg!

- Crede-mă.... Este spre binele tău.

- NU, am strigat eu. Nu vreau sa mă duc acolo. Eu cred ca vrei să plec doar ca să scapi de mine!

************************

OK..... Cred că vă întrebați cum am ajuns în situația asta. Haideți să vă povestesc totul de la început.

Bună... Mă numesc Kirra Potter și am 15 ani. Locuiesc într-o casă destul de mare în Londra, pe aleea Privet nr 4. Am o familie iubitoare si merg la o școală privată care e la doar câteva străzi distanță de casa mea. Ai putea zice că viața mea e perfectă, dar aparent nu e așa. De ce spun asta? Păi... totul se schimbă în momentul în care primesc o scrisoare ciudată.

- Bună dimineața. Ce faci? mă întreabă mama.

- Bine, tu?

- Sunt ok.

Se așează pe canapeaua din sufragerie și îmi face semn să mă pun lângă ea.

- Acum că ești în vacanța de vară, aș dori să discut ceva cu tine.

- Ce? am întrebat puțin confuză.

- Păi.... E o poveste de familie care aștept sa ți-o spun de mult timp. Iar acum că ai mai crescut, cred că e momentul potrivit.

- OK.

- În primul rând, aș vrea să îți spun despre tatăl tău. Mi-ar fi plăcut să fie aici căci ți- ar fi putut explica mai bine.

Și nu știu cum... Dar în următoarea secundă, tata ajunsese acasă.

- Louis, a spus mama calmă. Cred că a venit timpul sa îi spunem. Mă bucur ca ai venit.

- Dar ce e atât de important să îmi spuneți?

Tata își pune haina în cuier și se așează lângă noi pe canapea.

-Deci? spun eu.

- Tatăl tău nu era singur la părinți, a început mama. A avut un frate cu câteva luni mai mare ca el.

- Serios? Dar, cum adică a avut?

- Păi... A murit în urmă cu 15 ani.

* eu am 15 ani* mi-am spus în gând.

- Și, cum a murit?

- Asta îți voi spune imediat.

Am dat aprobator din cap.

- Nu prea vorbim despre familia tatălui tău, ai observat?

Da, avea dreptate. De fiecare dată când cineva pomenea despre o rudă de-a lui, acesta se uita trist la inelul de pe deget. Nu cel de logodnă. Ci unul negru cu o piatră strălucitoare roșie. L-am întrebat o singură dată de unde îl are și mi-a spus că la primit de la tatăl lui înainte sa moară. De atunci nu a mai pomenit de el.

- Asta pentru că sunt puțin.... mai diferiți, a continuat.

- În ce fel? am spus eu.

Mama se uita în jos. Din privirea ei mi-am dat seama ca încerca să își aleagă cu grijă cuvintele.

- Uite.... Îți voi spune. Dar e important sa nu cercetezi, ci sa ma crezi pe cuvânt...

- Spune odată, am întrerupt - o eu.

- Ei sunt.... vrăjitori.

Eram înlemnită. *Ce sunt? A spus cumva vrăjitori. Nu se poate. Așa ceva nu.... *

- Există?a întrebat tata. Sigur ca există.

- Și de ce nu mi-ați spus?

- Kirra. Știu ca e greu de priceput dar ți-am zis, crede și nu cerceta.

Imediat m-am liniștit și i-am lăsat sa vorbească în continuare.

- Știu ca în momentul asta îți trec multe întrebări prin minte, dar trebuie sa ne asculți și sa nu ne întrerupi.

-Bine.

- Deci, după cum spuneam familia tatălui tău e una de vrăjitori. O familie veche și foarte puternică.

- Și tu ești vrăjitoare? am întrebat

- Am spus sa nu ma întrerupi. Și nu.... nu sunt o vrăjitoare. Deci... Cum spuneam. Familia tatălui tău e una puternică. Se iubeau cu toții foarte mult. Într-o zi, tatăl tău și cu fratele lui, James, au primit o scrisoare de la o școală de magie. Au mers împreună și au petrecut clipe minunate acolo. James, a întâlnit o fata și s-a îndrăgostit pe loc de ea. O chema Lily. Amândoi țineau foarte mult unul la altul. Câțiva ani mai târziu, când au absolvit școala, sau căsătorit și sau mutat împreună. După ceva timp au avut și un copil. Mai exact... acum 15 ani.

* iar numărul ăsta. Oare ce sa întâmplat atunci? *

-Știu ca te întrebi ce s-a întâmplat, mi- a spus tata zâmbind ușor.

Am făcut ochii mari. * Iar a făcut-o. Cum de reușește sa știe mereu ce gândesc? *

-Pot citi gândurile, Kirra.

- Bine, a spus mama. Hai sa continuăm. Pe unde am rămas?

- Îmi spuneai despre James, Lily și copilul lor. Stai... El ar trebui sa fie verișorul meu nu? Am spus zâmbind.

-Da. Acum 15 ani, mai mulți vrăjitori rebeli începeau sa omoare cât mai mulți mageamii, dar și vrăjitori puternici, pentru ca asa le ordona o persoana diabolică.

- Și într-o noapte, a continuat tata, acest vrăjitor a mers la casa unde locuiau Lily și James. Fratele meu a încercat sa îl oprească la întrarea în casă dar, nu a reușit. A fost omorât pentru ca aceasta persoană, noi ii spunem " știm - noi - cine" , a folosit cea mai puternica vraja.

Simțeam cum îmi plesnește inima din piept. Nu îmi venea sa cred ce aud. Era absolut incredibil.

- Știm - noi - cine a continuat sa înainteze în casă pana a ajuns la camera unde era Lily. Aceasta încerca să îl protejeze pe Harry, verișorul tău. Ea și-a dat viața pentru el. Vol- adică știm-noi-cine a încercat sa îl omoare și pe Harry, dar nu a reușit. În momentul în care a spus vraja, acel vrăjitor sa evaporat. Nimeni nu a mai auzit de el.

- Uau, am șoptit eu. E incredibil.

- Știm, a spus tata și am văzut cum i-a alunecat o lacrima pe obraz.

Am stat asa liniștiți cam 20 de minute.
Într-un final am rupt tăcerea :

- Și acum ce ar trebui sa facem?

-Păi, a zis mama scoțând o scrisoare din buzunar. Avem ceva pentru tine.

Mi-a înmânat - o și am început sa o citesc. Am fost acceptata la o școală pentru vrăjitori și vrăjitoare numită Hogwarts. Trebuia sa plec în câteva săptămâni pentru a mă acomoda cu locul, având în vedere ca am întârziat câțiva ani.

- Nu, am spus pe un ton apăsat uitându-ma la mama. Nu mă duc acolo.

-Kirra...

- Mama, nu vreau sa ma duc acolo. Nu pot sa rezist un an întreg fără voi. Aici e casa mea.

Știu ca suna prostesc, ca ceva spus de un copil micuț, dar chiar nu îmi doream sa îmi părăsesc familia.

- Kirra, te rog.




Kirra Potter Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum