-În cel mai rău coșmar, l-am întâlnit pe bărbatul ăla vârcolac. Iar cu el mai era cineva......
-Cine?
Am tras aer adânc în piept și am spus... Mai mult șoptit
-Voldemort.
La auzul numelui Draco a tresărit puțin, iar apoi și-a mărit ochii, în timp ce se uita încă la mine.
-Îl visezi pe Știm-Noi-Cine?
Am dat din cap afirmativ.
-Și.... Cam de cât timp? De vre-o săptămână?
- Da .....de unde știi?
- Păi nu prea ai fost in apele tale în ultimul timp.
A urmat un moment de tăcere deplină. Nimeni nu spunea nimic, doar ne uitam in jos. Mă simțeam cam tensionată. Trebuia sa ma relaxez cumva, altfel aș fi început dinnou sa plâng, iar apoi sa lesin. Mam ridicat de pe pat, iar, inainte sa dispar prin foc, Draco ma luat de mana.
- Ar trebui sa mergi sa ii spui lui Dumbledore.
Am dat afirmativ din cap, lam sarutat pe obraz. Mă simteam in siguranta stiind ca el se gandeste la mine. I-am dat drumul mainii, iar apoi am disparut in focul verde, care ma dus in curetea castelului.
Mam asezat pe banca de langa stejarul unde obisnuiesc sa vin cu Draco cand am timp liber. Era destul de cald, avand in vedere ca e luna mai. Soarele se ascundea dupa munți, iar vantul adia usor, facandu-mi parul negru si cret sa pluteasca . Am inchis ochii si am inspirat adanc aerul parfumat de primavara.
Am stat asa pana ce aproapea apus soarele. Am plecat, ceva mai linistită, spre camera, insă, cand am vrut sa intru in castel am dat peste Cedric si gașca lui. *Perfect, exact asta imi mai lipsea acum!*
-Pe cine avem noi aici?.....E chiar micuța Potter.
- Pleacă de aici Diggory, nam chef de ceartă.
-Hmm.......interesant, caci eu am.
Mi-am dat ochii peste cap si am trecut pe langa, dar, el in secunda urmatoare ma apucat de mana si ma pus la perete așezându-mi în același timp baghetă la gât.
-Se pare ca roata se întoarce, a spus el cu un zambet șiret.
Am expirat usor incercand sa nu ma enervez.
-Ai 3 secunde sa imi dai drumul.
-Altfel ce?
-Altfel vei avea de aface cu mine, a spus o voce din spatele lui Cedric.
El sa intors si am putut vedea ca acea persoana era Harry. * Slavă Domnului*
- Potter. Ce surpriză placută.
-Ce faci aici Diggory........Cu verisoara mea?
Mam uitat la fața lui Cedric. Părea speriat. Asta ma facut sa zambesc in sinea mea.
-Discutam doar.
-Aham.............poți sa ma lasi singur cu Kirra? Am si eu ceva de discutat cu ea.
-Sigur.
Sa intors inapoi la mine și ma luat în brațe .
-Ai scăpat de data asta Potter, mi-a soptit el la ureche, apoi sa departat, mia zambit si a plecat impreuna cu gașca lui spre curte.
Harry a venit la mine si ma luat in brațe, strângându-mă foarte tare.
-Ești ok?....Ți-a făcut ceva?
-N-am nimic, sunt bine.
-Siguuur?
-Daa
A oftat usor, iar apoi și-a ciufuli parul.
-Hai sa plecam.
Am dat din cap aprobator iar apoi am strabatut impreuna coridoarele pana la usa din salonul casei Slytherin, de unde iam urat noapte buna verisorului meu. El a plecat mai departe spre camera lui, iar eu am trecut prin flacarile verzi. Am ajuns in camera, miam facutun dus, iar apoi mam asezat pe pat langa Draco, care deja dormea.
Heey..... Am venit cu capitolul 43. As vrea sa știu dacă considerați capitolul asta ca fiind unul bun, dacă ii lipsește ceva, căci nu am mai scris de mult timp și ma cam părăsit imaginația 😅.
Anyways..... Sper sa va placă. Va kiss😘💜✨
CITEȘTI
Kirra Potter
Fanfiction💚Într-o zi, Kirra Potter afla adevărul despre familia ei, ca este una de vrăjitori. Cu greu fata este convinsă sa meargă la o școală de vrăjitori, dar din primele săptămâni aceasta își da seama ca nu este asa de rău acolo, și începe sa ii placă. K...
