Kirra Potter

Capitolul 24

După ce am terminat de mâncat, m-am ridicat de la masă. Voiam sa plec spre cameră dar cineva ma tras de mână pana într-o cameră întunecoasă. M-am întors și am văzut ca erau tot gemenii.

-Ce mai vreți acum?

-Freddie și cu mine nu am vrut sa te enervăm.

-Da. Doar ni se pare foarte ciudat ca un Potter sa fie la Slytherin.

-Da știu. Mulți cred asta. Acum pot pleca?

- Voiam sa ne cerem scuze, au spus la unison.

-Bine, va iert. Acum pot merge în cameră?

-Da, sigur.

Mi-au deschis ușa, iar eu am plecat.
În camera erau deja Ginny și Hermione care jucau Șah.

-Hmm..... Oare cine va câștiga? Hermione Granger, a cărui intelect e peste medie, sau Ginny Weasley, cu tacticile ei mărețe? am zis interpretând vocea unui prezentator.

-Kirra. E chiar important meciul. Am pariat pe o cutie cu broaște de ciocolată.

M-am așezat lângă ele, admirând toate mutările celor două. Într-un final a câștigat Hermione. Ginny ia dat cutia foarte supărată.

-Cum de nu am văzut mișcarea aia? Era atât de previzibilă.

Am mers lângă ea și iam pus mana pe după umeri.

-Lasă, vei câștiga tu data viitoare. Sunt sigură.

A dat aprobator din cap în timp ce strângea jocul.

-Și ce ați vrea să mai facem acum? am întrebat.

-Ce-ar fi sa mergem sa vedem ce fac băieții?

-Suna bine. Hai.

Am coborât toate în sufragerie. Iam găsit pe Harry, Ron și gemeni stând pe canapea întinși, nefăcând absolut nimic. Dar, imediat ce am apărut, ei sau ridicat. Eu am mers și m-am așezat lângă Harry, iar Hermione și Ginny pe câte un scaun.

-Ce faceți?

-Păi.... Stăteam. Voi?

-Ne plictiseam asa ca am venit la voi.

Harry și-a pus capul în poala mea.

-Și eu ma plictisesc.

Am început sa ma joc cu părul lui negru. Era foarte fin. I l-am dat într-o parte. Avea în stânga frunții o cicatrice în formă de fulger. Am atins-o ușor și am simțit cum îmi trec fiori reci pe șira spinării.

-Ce semn ciudat ai aici, iam spus.

Sa ridicat repede și a început sa se uite la mine de parca l-am înjurat.

-Ce ai?

-Nimic, a spus în timp ce se întindea înapoi.

Mi-am dat seama ca nu vrea sa mai audă și altcineva, asa ca atunci când Harry nu se uita, le-am făcut celorlați semn sa iasă.

-Kirra, a inceput Ginny. Te superi dacă merg sa le arat băieților mătura ta?

-Da, nu e nici o problemă. Eu voi sta aici. O sa vin mai târziu în cameră.

Toți au plecat. I-am dat lui Harry parul de pe frunte din nou.

- Se când și unde o ai?

Sa ridicat.

-Știi ca Voldemort ia ucis pe mama și tata. A vrut sa ma omoare și pe mine, dar nu a reușit. Am scăpat doar cu cicatricea asta.

-Iar Știm-noi-cine a dispărut.

Am stat câteva minute, fără sa vorbim, într-o liniște totală.

-Îmi pare rău, am spus.

-Pentru ce?

-Pentru părinții tăi. Eu nu mi-aș putea imagina cum ar fi sa ii pierd pe ai mei.

-Hei, e ok. Încă am familie și prieteni. Nu am rămas singur.

A zimbit și ma îmbrățișat. Mi-am pus capul pe umărul lui, iar după ceva timp, am adormit.