Kirra Potter

Capitolul 32

I seara aceea Anne sa oferit sa doarmă cu mine. A fost foarte drăguț din partea ei.

La ore nu am fost atentă de loc, căci ma gândeam tot timpul la Draco. Am avut mare noroc ca nu ma întrebat vreun profesor ceva. As fi putut pierde multe puncte pentru neatenție.
Toată ziua Anne a stat pe lângă mine. Cred ca ii era frica sa nu leșin de la prea multa oboseala sau ceva de genu.

Spre seară, după ce am luat cina, am vrut sa mergem în cameră, dar ea mi-a spus ca mai are niște treaba la bibliotecă. Îmi era indiferent. Dacă stăteam cu cineva sau nu.

Am ieșit afară pentru a lua puțin aer. M-am așezat pe o bancă de lângă un stejar. Vântul bătea ușor, iar soarele era ascuns aproape total după lac. Am inspira acea briză. Mirosea a mere verzi. Imediat mi-am amintit de Draco. O lacrimă a alunecat pe obrazul fin. Am șters-o repede. Nu voiam sa o mai vadă și altcineva.

Într-un final am hotărât ca e timpul sa plec. M-am ridicat și am pornit agale spre castel. La intrare era Cedric. * Super.... Exact asta îmi mai lipsea acum*.

-Hei Potter. Unde ți-e iubițelul.

L-am evitat. Nu voiam sa am o criză de nervi tocmai acum.

-Ah... Scuze. Am uitat. Nu a știut sa se feteasca de un bulgăre amărât iar acum e la spital. Ce idiot.

M-am întors înapoi la el, și, ca data trecută, l-am prins de cămașă și lam trântit la perete. Unul din băieții care era cu el sa repezit la mine, dar eu am fost mai rapidă. I-am tras direct un pumn în nas, iar apoi mi-am concentrat atenția înapoi la Cedric. Am pus vârful baghetei la gât.

-Data trecută am avut mila de tine. Acum nu o sa mai fie așa.

-Da? Și ce o sa îmi faci? Nu ai voie sa ranesti elevii. Ai uitat? a spus rânjind.

-Vad ca ți se pare amuzant sa ma enervezi, nui asa?

-Pff..... Nu mi-e frica de tine. Ești doar mica și patetică.

Simțeam ca mor de nervi, asa ca am cedat. M-am îndepărtat puțin de el.

-Spuneți ultimele rugăciuni Diggory. Stupefy!!

O explozie albastră la lovit. Sa izbit de perete, făcând astfel o mica gaură, iar apoi a căzut pe podeaua rece.

-Sa vedem cât de patetică sunt acum! am țipat.

Înainte sa plec i-am dat un șut direct în poponeț. M-am întors cu fața la ceilalți.

-Petrificus Totalus!

Toți au devenit stane de piatră, apoi au căzut la rândul lor pe podea. M-am depărtat puțin pentru ai avea în raza mea vizuală pe toți.

-Acum, ca sa fiu sigura ca nu o sa spuneți nimănui, vom uita toți asta. Obliviate.......

Un norișor gri deschis a trecut pe deasupra tuturor, absorbind niște fuioare de fum. *Amintirea*. Mi-am lăsat bagheta jos iar ceața aceea sa risipit imediat.

I-am lăsat sa stea acolo întinși pe jos.

* O sa se trezească ei în câteva minute*.

Am urcat scările și am ajuns în cameră unde mă aștepta Anne.

-Pe unde ai fost?

-M-am plimbat puțin pe afară, am spus mințind.

Am mers sa îmi fac un duș, iar când am ieșit, ea deja dormea. M-am pus pe pat lângă și am adormit imediat.