Kirra Potter

Capitolul 4

- SLYTHERIN

Toată sala a început să aplaude. Doamna de lângă mine mi-a făcut semn să mă duc spre o masă. Cei de acolo aveau robele cu verde și negru. M-am așezat lângă un băiat și am început sa îi examinez pe toți. Din nefericire, acolo era și tipul blond care stătuse cu mine și Harry în barcă.

- Se pare că ne întâlnim iar, a spus el zâmbind.

M-am uitat câteva secunde la el. Avea pielea foarte albă, părul blond și ochii albaștri. Dintr-o dată a apărut pe masă multă mâncare. Era acolo tot ce îți puteai dori. Cel mai ciudat mi sa părut că pe lângă tote tonele de aperitive și feluri de mâncare, erau puse niște bomboane mentolate pe mijlocul mesei ( dinnou, ce ciudați....).

După aproape o oră mă durea burta de la cât am mâncat. Cei din jur arătau la fel ca mine. Ne-am ridicat cu toții de la masă și am plecat. Am coborât și am urcat peste 70 de trepte cred. La un moment dat am crezut că o sa leșin, dar chiar în momentul ăla cu toții ne-am oprit în fața unui tablou cu un rege care avea o mantie ca de smarald.

- Bun, fiți atenți la mine. Parola pentru intrarea în camera comună a fost schimbată iar. Cea nouă e " La guarida de las serpientes". Ar fi bine să vă scrieți pe o foaie. E cam lungă.

Atunci, el sa întors spre tablou și a spus parola. Acesta sa mutat într-o parte iar noi am trecut printr-o gaură destul de lată încât sa încapă trei persoane și am ajuns într-o cameră  foarte mare.

Înăuntru erau mai multe fotolii și scaune, mese, tablouri în care predomina verdele și un șemineu. Era chiar și o bibliotecă lângă o fereastră. * Aici cred că o să îmi petrec timpul liber *.

- Acum hai să mergem să ne culcăm căci de mâine vom începe orele.

Toți au aprobat din cap și au plecat spre dormitoare. Fetele o luau în stânga iar băieții în dreapta. Am decis sa le urmez spre fete și să merg și eu să mă odihnesc.

- Kirra..... Kirra Potter, aspus băiatul care dădea indicații. Vino aici.

- Da, ce e? am întrebat.

- Pentru că ești nouă, profesorul Snape a desemnat două persoane, o fată și un băiat, care să te ajute să te acomodezi. Aceia sunt Draco Malfoy și Anne Black.

- Bine.

- Asta e camera comună a casei slytherin.

Apoi mi-a dat o bucățică de hârtie. *Ce ar trebui eu sa fac cu asta? *

- Asta e parola. Până ce o să o reții, ține foaia la tine și ai grija să nu o pierzi.

- Mersi.

- Iar acesta este orarul celor din anul tău. Nu cred că o să ne mai vedem așa de des, deci îți urez o săptămână ușoară.

Și-a întors spatele și sa îndreptat spre dormitorul băieților. Am făcut același lucru și când am ajuns în camera am fost surprinsa sa văd că toate fetele deja dormeau. Nu am mai stat pe gânduri. M-am schimbat într-o pijama neagră și m-am așezat într-un pat care mai rămăsese liber. Era foarte moale. Dar, chiar dacă mâncasem excesiv de mult și eram obosită, tot nu puteam să adorm.

M-am sculat din pat și am mers spre fereastră. Afară era întuneric beznă , iar singurele lucruri care luminau împrejurul erau luna și stelele. Era o priveliște minunată. * Aș vrea să văd mai mult *. Am început sa merg foarte ușor până în camera comună. Acolo ferestra era mult mai mare și se vedea de 10 ori mai bine.

M-am așezat pe un scaun si am început sa privesc iar cerul. Stelele sclipeau ca niște mici diamante. Eram total absorbită de toată priveliștea.

- E frumos nu? a spus o voce din spatele meu.

Speriată, m-am întors și l-am văzut. Era blondul acela.

- Ce, te-am speriat? a zis el rânjind.

Nu mă mai uitam la el. Îmi întorsesem privirea înapoi spre fereastră.

- De ce nu îmi răspunzi? Ți-a mâncat pisica limba?

- Poți să mă lași? Vreau să fiu singură.

- Nu, nu pot, a spus în timp ce a venit lângă mine.

Mi-am încrucișat brațele și am continuat să privesc cerul.

- Știi ce e ciudat? a continuat el.

- Uimește - mă inteligentule. Ce e așa de ciudat?

- În primul rând, chiar sunt foarte inteligent dacă vrei să știi. Iar în al doilea rând, nici un Potter nu a mai ajuns până acum la Slytherin.

Am început sa mă uit la el.

- Chiar nimeni?

- Absolut nici unul. Bine.... Mai puțin tu, a spus zâmbind.

El sa pus jos și am început să ne uităm unul în ochii celuilalt. Avea o nuanță foarte frumoasă de albastru. Era mai mult spre gri. Inima îmi bătea mai tare și credeam că o să mă pierd dacă mă mai uit mult la el.

- Îmi place culoarea ochilor tăi.

- Serios?

- Da. Unul e albastru ca al meu, a spus în timp ce sa așezat mai aproape de mine. Iar celălalt e verde, precum culoarea reprezentativă a casei.

Simțeam că roșesc. Ce se întâmpla cu mine? Niciodată nu am mai fost așa.

- Eu.... văd ceva în ochii tăi, am zis.

- Da? Ce? și sa apropiat și mai mult de mine.

- Pe mine.

M-am ridicat de la geam și am început sa râd.

- Ha ha, foarte amuzant, a spus în timp ce încerca să își ascundă zâmbetul. Hai, gata cu prostiile, să mergem să dormim, um..........

Îmi dădeam seama după figura lui ca voia sa îmi spună numele, dar nu îl știa.

- Kirra. Kirra Catherine Potter.

- Draco. Draco Malfoy.

- Deci tu ești cel care va trebui să mă ajute să mă obișnuiesc.

- Da doamnă. Chiar eu, în persoană, a spus plin de mândrie.

Am râs și m-am îndreptat sper dormitor. Acum chiar îmi era foarte somn.

- Noapte bună Potter.

Eu nu am mai spus nimic. Doar i-am făcut cu mâna și am întrat în cameră. M-am așezat pe pat și am adormit destul de repede.