Kirra Potter

Capitolul 6

La ora doamnei Trelawney nu prea fusesem atentă. Mă tot gândeam la cum se comportase Harry. " Nu pot vorbi cu tine acum Kirra ". Vorbele astea mă afectară destul de mult. Eu credeam ca va fi fericit sa ma vadă și sa petreacă cât mai mult timp cu mine.

În timp ce ma gândeam, simt cum cineva mă înghiontește în brațul drept. Când ma uit, îmi dau seama ca era doar Draco.

- Ce vrei? spun eu.

- Fii și tu atentă.

De abia atunci văzusem că am o cană cu frunze de ceai de mentă pusa în față.

-Copii, acum aș vrea să vă uitați în cănile voastre și sa imi spuneți ce vedeți. Dacă aveți nevoie de ajutor, verificați manualul sau pur și simplu întrebați - mă, zise Trelawney.

Mă uit în ceașca mea și încerc sa deslușesc ce ar putea fii acolo. Părea a fii un câine, dar nu sunt prea sigură.

Intre timp profesoara trecea pe la fiecare pentru a vedea cum se descurcă, iar când a ajuns la mine a scos un geamăt.

-Sa întâmplat ceva? am întrebat.

- Simt o stare foarte negativă în prezența ta, spune cu glas pierit. Dă-mi cana.

I-o dau. Se uită puțin la ea și după aceea o arunca jos și începe să tremure.

- Se vor întâmpla multe lucruri în viitorul tău. Incredibil de sinistre.

Mi-am deschis manualul și am început sa caut acel simbol. Când în sfârșit l-am văzut, am început și eu sa tremur. Lângă un desen cu un câine / vârcolac scria : " vătămare, chin , moarte"

Am citit de mai multe ori acele cuvinte, dar tot nu îmi venea sa cred.

-Copii, sunteți liberi. Puteți pleca.

Mi-am pus în geantă manualul și am fugit cât de repede am putut spre cameră.

-Hei, stai. Așteptă-ne și pe noi, a strigat cineva în spatele meu.

Eu fugeam din ce în ce mai tare. Nu îmi păsa unde merg, ci doar sa rămân singură pentru o vreme.

-Kirra!!

Am încercat sa cobor nenorocitele alea de scări cât de repede am putut, însă la un moment dat simt cum cineva ma apucă de mână. Era Draco.

- Unde fugi așa ? O sa te pierzi.

-La naiba Malfoy. Lasă-mă odată în pace. Nu am starea necesară sa ma cert cu tine acum.

I-am tras o palmă peste mână, iar el mi-a dat drumul. Am început iar să fug, iar într-un final am ajuns în baie. Mi-am dat cu niște apă pe față și m-am uitat în oglindă. Aveam parul răvășit, iar o lacrimă îmi curgea pe obraz.

-Kirra!.... Kirra, unde ești?

Era Anne. Imediat ce am auzit-o am intrat într-o cabină. Am avut ghinion și am răsturnat un coș.

* Fuck *

- Kirra, știu că ești aici. Hai să vorbim.

Mi-am dat seama ca nu are rost sa stau acolo așa că am ieșit.

- Știu ca a fost cam.....

- Ciudat? încep eu. Devastator?

-... Nefiresc, continuă ea. Dar sa știi ca prezicerile nu sunt mereu exacte. De cele mai multe ori sunt diferite sau chiar nici nu se mai întâmplă.

Am răsuflat ușurată. Anne mia pus mana pe după umeri și m-a condus în sala de mese. Acolo m-am așezat lângă ea și Draco, care era deja acolo. Când m-am uitat la el am observat ca mâna încă îi era roșie. M-a cuprins un sentiment de remușcare. Am vrut sa îmi cer scuze, dar m-am gândit ca mai bine aș face-o undeva unde nu e atâta lume.