Kirra Potter

Capitolul 35

Am trecut prin focul verde, iar apoi ne-am îndreptat spre coridoare. Era foarte întuneric și liniște. Focul din torțele de pe pereți sfârâia ușor. Deodată se aud niște pași apăsați. Ne îndreptăm în direcția, iar când ajungem vedem un băiat de la griffyndor.

-Ce cauți la ora asta pe hol? la întrebat Draco.

-Umm....... M-am pierdut.

-Atât de departe?

-Păi...... Veneam de la bibliotecă și am vrut sa merg în cameră, dar nu am mai găsit-o.

-Mda, a spus plictisit. Scad 5 puncte pentru Griffyndor.

A lăsat capul în jos, trist.

-Spre cameră mergi pe coridorul ala și o iei la dreapta, api la stânga.

A plecat iar noi ne-am îndreptat spre alte holuri. Tot patrulând am auzit un mârâit. De parcă era un câine foarte nervos în spatele nostru. L-am tras de mânecă pe Draco.

-Auzi și tu??

Sa întors.

-Ce sa aud?

Mârâitul se auzea din ce în ce mai tare. Ma surzea. Am căzut în genunchi, mi-am pus mâinile la urechi și am început sa țip.

-Kirra!! Ma auzi?? Spune ceva!

-Fă-l sa se oprească, l-am rugat plângând.

-Ce se întâmplă aici?

Era profesorul Snape.

Mi-am luat mâinile de la urechi și m-am întins pe jos. Ma simțeam foarte obosită. Am văzut totul în ceață pana ce nu sa mai distins nimic. Am leșinat.

"m-am trezit într-o peșteră. Era întuneric și umezeală. * Cum naiba am ajuns eu aici? *. Înaintez ușor căci e foarte alunecos. Mă opresc pentru ca vad o siluetă care iese din întuneric. Era un bărbat imens a cărei fete semăna puțin cu a unui lup.
-Însfârșit te-am prins micuță Potter.
-Cine ești, am întrebat cu glas pierit.
-Aspectul ăsta nu contează. Acum hai sa mergem.
-Unde?
-La Lordul Întunecat.
Imediat ce a spus asta sa transformat într-un vârcolac. Semăna leit cu cel din visele mele. Sa apropiat mai mult de mine. Eu m-am dat din ce în ce mai în spate pana când m-am lipit de perete. Nu mai aveam cale de scăpare. A început sa alerge.
-DRACO! AJUTOOOR!!
Am închis ochii."

I-am deschis din nou iar acum eram la infirmierie.

-Draco! Anne?!

Malfoy a apărut imediat.

-Kirra..... Ești bine?

-Cred ca da. Ce sa întâmplat?

-Ai leșinat aseară. Spuneai ca auzi ceva.

Atunci mi-am amintit. Auzisem un mârâit asurzitor.

-Sigur ești bine? Pari cam speriată.

O lacrimă mi-a curs pe obraz. Draco a venit mai aproape și mi-a șters picătura de apă.
Aceea a fost urmate de mai multe.

-Iubito, de ce plângi? Ce ai pățit?

Mi-am pus capul pe umărul lui și i-am povestit printre suspine totul.

-Lasă. A fost doar un coșmar.

Chiar dacă încerca să para calm nu prea îi ieșea. Mi-am dat seama ca avea o urma de frică în glas.

-Dar părea atât de real. Mai ales partea când a spus de lordul întunecat.

Ma îmbrățișat.

-Nu îți mai fă griji pentru asta. Nu e ceva foarte important.

Am ales sa îl cred pe Draco. Fiind foarte speriată și obosită, mi-a spus sa ma culc înapoi. Am făcut în tocmai și am adormit imediat, de data asta fără vise ciudate.