Kirra Potter

Capitolul 19

Crăciunul acesta m-am simtit mai bine ca niciodată. Am petrecut mai mult timp cu părinții, am citit și mi-am făcut temele, dar cea mai minunata parte a fost dimineața de Crăciun. M-am trezit devreme și am coborât în fugă scările către sufragerie unde se afla un brad mare, ornat cu globuri albastre și argintii. Sub el erau mai multe cadouri.

-Neața!! Crăciun fericit.

M-am întors. Era mama.

-Bună dimineața. Crăciun fericit și ție!

Am alergat la ea și am îmbrățișat-o strâns. În următoarea clipa a apărut și tata, care ni sa alăturat la îmbrățișare.

-Crăciun fericit. Ce mai așteptăm? Hai sa deschidem cadourile.

M-am repezit la brad și am apucat o cutie frumos împachetată, pe care scria numele meu. Am desfăcut-o iar înăuntru era un lănțișor cu o piatra strălucitoare verde.

-Apasă pe ea, mi-a șoptit mama.

Am făcut în tocmai, iar următoarea secundă pe tavan au apărut niște imagini. Erau amintiri cu părinții mei..... Când am învățat sa merg pe bicicletă, prima zi de școală, excursia de la munte de acum un an. Toate amintirile mele frumoase erau acolo.

-Nu pot sa cred. Mama..... Mulțumesc mult, am zis cu lacrimi în ochi.

-Știu ca îți va fii dor de noi iar, asa ca am adunat câteva gânduri sau momente și le-am pus aici. Iar de fiecare data când vrei, poți sa le vezi.

- Mulțumesc. Acum deschide-l și tu pe al tău.

A rupt ambalajul, iar din cutie a scos un album cu poze. A început sa îl răsfoiască pana la ultima pagină.

-Sunt....

- Majoritatea pozelor cu noi? Da. Am stat destul de mult sa le strâng, dar a meritat.

- E minunat. Mulțumesc mult. Te iubesc enorm.

Am îmbrățișat-o iar.

-Și eu.

Am continuat sa deschidem cadouri până ce nu a mai rămas nici unul. Când am terminat, m-am așezat pe canapea și am început sa mănânc o tartă cu dovleac și sa ma uit la televizor.

-Kirra, ma strigat mama. Vino în bucătărie.

M-am ridicat de pe pat și am mers la ea. Pe masa din bucătărie era un pachet mare.

-Ce e asta? am întrebat.

-Păi, ți-am mai pregătit o surpriză, care aparent a ajuns deabia acum. Știm că ai învățat sa zbori și sa joci Quidditch.

Nu am mai stat pe gânduri și am rupt ambalajul. * Nu se poate *.

-O mătură. Nu pot sa cred!!

-Dar.... nu e orice mătură, zis tata.

M-am uitat la capătul ei, unde scria, cu litere aurii, Nimbus 2001 .

-E cel mai nou model. Foarte rapid și  ia curbele ușor.

-Wow..... toți colegii vorbeau de ea. Cum ca ar fi cea mai bună de pana acum. Mulțumesc mult.

-Ne-am gândit ca o sa îți placă.

M-am uitat lung la ea. Aveam sa câștig la toate întrecerile.

Am vrut sa ies din bucătărie, pentru a-mi duce noua mătură în cameră, dar m-am întors.

-Are ceva dacă vine Harry poimâine la noi?

-Harry? Normal. Poate venii oricând.

-Super. Știam ca o sa fiți de acord...... Aa.... Și încă ceva. Maine o sa plec câteva ore. Ma întâlnesc cu niște colegi. Voiam doar sa știți.

- Bine, au spus amândoi.

!! Needitat !!