Kirra Potter

Capitolul 9

Ultimele două săptămâni au fost absolut minunate. Îmi creeasem un program. Mă trezeam dimineața, mergeam împreună cu Draco și Anne la ore. La amiaz mergeam să mâncăm, iar apoi ne continuam studiul. Seara mergeam la cină, citeam, discutam cu Anne iar apoi mergeam la culcare, de unde mai apoi începea calvarul. Încă aveam același coșmar. Chiar dacă trecuse o luna de atunci.

În dimineața asta m-am trezit și mai devreme. M-am pregătit și am mers în camera comună pentru ai aștepta pe Draco și Anne. Învățasem cât de cât drumul spre clase, dar nu vreau să risc să ma pierd.

-Neața, a spus Malfoy încă somnoros.

-Neața. Hai, sa mergem odată.

Prima oră o aveam cu Lupin. Când am ajuns în clasă am observat că nu mai erau bănci și scaune. Existau doar două dulapuri care stăteau în mijlocul  sălii. * Ce naiba o să facem? *

- Mă bucur ca a-ți putut ajunge mai repede copii. Astăzi avem o lecție foarte importantă. Trebuie să vă înfruntați propriul bogart.

Am ridicat o mână.

- Da, domnișoară Potter.

-Ce este un bogart?

- Mă bucur că ai întrebat asta. Vă rog să fiți cu toții foarte atenți. Bogartul este o creatură care se poate transforma în ceea ce reprezintă frica ta. Acesta poate fi într-un fel învins cu o vrajă. Va rog sa repetați după mine. Riddikulus.

- Riddikulus, am spus toți.

-Foarte bine. Încă o dată : Riddikulus!

-Riddikulus!

- Acum aș dori sa faceți doua rânduri. Cei de la griffyndor să meargă în stânga iar cei de la slytherin în dreapta.

Am făcut în tocmai cum a spus. La rândul nostru eu eram a 4a. M-am uitat la cei de la griffyndor și am observat ca și Harry era al 4-lea.

-Bine. Când voi deschide ușile dulapurilor, vă veți întâlni cea mai mare frică a voastră. Spuneți vraja cu încredere iar Bogartul se va transforma în ceva ce vă va amuza. Sa începem.

Și spunând astea a deschis cele două dulapuri. La rândul de la slytherin, prima era Pansy. În fața ei a apărut un urs imens. A spus vraja, iar acesta sa transformat într-un pui de urs ce purta o cravată verde. Am început toți sa râdem.

Ma uitam sa vad ce se întâmplă și la masa celor de la griffyndor. Nevil era față în față cu profesorul Snape. Asta ma făcut sa râd.

După Pansy a urmat un băiat, care din câte am văzut, îi era frica de lilieci. După el a urmat Anne.

În sfârșit eram eu. M-am uitat în stânga și l-am văzut pe Harry. Nu era deloc panicat. Sa uitat la mine, dar șia întors rapid privirea spre bogart. La fel am făcut și eu. Bogartul lui Anne, o tarantulă, sa transformat rapid într-un vârcolac imens. Am încremenit de spaimă. Inima îmi bubuia în piept. Mi-am ridicat baghetă cu mâna tremurând.

- Riddikulus, am spus.

Dar nu se schimbase nimic.

-Riddikulus!!

De data asta vârcolac ul devenise și mai mare. A început sa mârâie nervos, dezvelindu-și dinții ascuțiți.

*De ce nu merge? *

Bestia sa repezit spre mine dar nu a mai putut sa îmi facă nimic pentru că Draco se puse în fața mea, protejând-mă.

-Riddikulus!! a strigat el.

Nu am mai apucat sa văd dacă a reușit sau nu, pentru că următoarea clipă am leșinat.