Kirra Potter

Capitolul 10

Azi nu m-am trezit în patul meu, ci în unul de spital. * Cum naiba am ajuns aici? *. M-am uitat în jur și am văzut ca lângă mine era Draco. Stătea pe un scaun și dormea. L-am zgâlțâit ușor iar el sa trezit forte panicat, apoi sa uitat la mine.

-Te-ai trezit, a spus el în timp ce mă îmbrățișa.

-Da, dar ce sa întâmplat mai exact?

--Trebuia să îți înfrunți bogartul, un vârcolac, dar nu ai reușit. Ai spus vraja de mai multe ori dar nu a funcționat. Sa repezit la tine, dar m-am pus în fața ta și am spus eu vraja. Când m-am întors înapoi, erai pe jos, leșinată. Te-am luat în brațe și te-am adus în aripa spitalului. Ai fost leșinată cam o zi întreagă, dar nu contează. Acum e bine ca te-ai trezit.

Nu am mai putut rezista. L-am îmbrățișat strâns.

-Draco. Mulțumesc mult. Mai salvat.

El ma îmbrățișat înapoi, iar apoi sa îndepărtat, și a început să zâmbească.

-Ce e? am întrebat.

-Nimic, nimic. Crezi că poți sa te ridici?

-Da cred că pot.

M-am ridicat și am început să amețesc. Camera se învârtea odată cu mine. Aș fi căzut dacă nu mă prindea Draco în ultimul moment.

-Dacă vrei poți rămâne aici.

Am dat din cap că nu. Chiar voiam să merg în cameră.

-Bine atunci.

Ma luat în brate și a ieșit din aripa spitalului.

-Malfoy, pot merge și singură.

-Nu mai spune prostii. Ești foarte slăbita. Și în plus, vreau sa te ajut. Trebuie sa te ajut.

În timp ce mă căra, mi-am pus mâinile în jurul gatului său și capul pe umăr. Ma simțeam în siguranță așa. De parca toate grijile îmi dispăreau.

Noroc ca erau toți la ore și nu au putut sa ne vadă așa.

Într-un final am ajuns în cameră. Ma pus pe pat.

-McGonagall a spus că azi ai nevoie de odihna, deci nu te duci la ore. Iar mie mia spus să am grija de tine. Deci ai nevoie de ceva? Apă, mâncare?

-Nu mulțumesc. Tot ce vreau e să dorm, am spus în timp ce îmi închideam ochii.

A dat aprobator din cap, sa pus în genunchi lângă patul meu și a început să mă mângâie pe față. Aveam o senzație de căldură în înăuntrul meu când mă atingea.

Nu știu cât am dormit, dar când m-am trezit era deja seară.

-Hei, mi-a spus Draco. Cum te simți?

-Mult mai bine.

-Ți-e foame? Vrei sa îți aduc ceva?

-Nu. De fapt aș vrea să merg eu în sala mare să mănânc. Poți să ieși puțin din cameră?

-De ce?

-Um.... Pentru că vreau să mă schimb.

-A... Da, a zis în timp ce își trăgea o palma peste frunte. Te aștept în camera comună.

M-am schimbat în niște bulgi și hanorac. Am mers în camera comună unde mă aștepta Draco.

Am mers mai încet de data asta. Nu voiam să mă forțez, căci astfel aș fi leșinat iar..... Și nu e cea mai plăcută senzație.

Am mâncat împreună cu Draco. Bine.... Mai mult eu. El se uita la mine neliniștit, de parcă se aștepta ca din clipă în clipă sa leșin iar.

Am plecat înapoi în cameră, iar spre surprinderea mea, toți dormeau. M-am uitat la ceasul pe care îl aveam la mână. Era ora 23.

M-am dus în camera comună, cu Draco în spatele meu. M-am așezat pe o canapea și am început să mă uit la stele. Malfoy sa pus lângă mine și a început să mă privească. M-am întors la el.

-Ce e?

-Nimic, a mințit el.

-Știu că minți, am spus în timp ce mă apropiam de el. Spune-mi, ce ai pățit?

- Am fost în stare de șoc când te-am văzut jos. Câteva secunde doar am stat lângă tine. Nu știam ce sa fac. Eram slab.

-Hei. Important e că m-ai dus la spital, iar acum sunt bine.

Câteva secunde sa uitat în jos.

-Pot sa te întreb ceva? a spus el.

-Sigur. Orice.

-De ce te porți asa frumos cu mine?

-Pentru ca ești drăguț, amuzant și îmi place sa stau cu tine. Te consider unul dintre prietenii mei.

Sa întors mirat la mine.

-Suntem prieteni?

-Normal, am spus zâmbind.

A început și el sa zâmbească. Dar era zâmbetul lui adevărat. Unul sincer.

-Te deranjează dacă plec? Chiar vreau să merg să dorm.

-Da sigur. Cred că și eu merg să dorm.

Și spunând asta a venit și ma luat în brațe. Înainte sa plece spre cameră ma sărutat pe obraz.

-Noapte bună, mia zis el.

În timp ce mergeam spre cameră, mi-am atins cu mâna obrazul. Zâmbeam fără să-mi dau seama. M-am pus în pat și am adormit imediat.