Kirra Potter

Capitolul 21

Azi urma sa vină Harry la noi. M-am trezit mai devreme pentru a-mi face curat în cameră. Nu voiam sa între aici și sa vadă toată dezordinea asta.

Pe la ora 8, totul era gata. Am decis sa mai stau puțin și sa citesc. Nu sunt o mare fana a cărților, dar altceva nu aveam ce sa fac. M-am așezat pe pat și am stat ceva timp, când într-un final aud o bătaie în ușă.

Nu apuc sa ma ridic, ca Harry întra în cameră și ma ia în brațe. Am început sa râd.

-Salut și ție, am zis.

-Mi-a fost asa dor de tine.

-Și mie. Cum mai ești?

-Bine. Tu? Cum ai petrecut Crăciunul??

Am început sa zimbesc și mai tare.

- Vrei sa vezi ce cadou am primit?

-Normal.

-Bun. Așează-te acolo pe scaun, te rog.

A făcut în tocmai, iar eu m-am pus în genunchi și am scos de subt pat mătura. Când a văzut-o i sau mărit ochii de uimire.

-E cumva Nibus 2001?

- Da.

- Grozav....... Am și eu una, a zis zâmbind.

-Serios? Wow... Nu pot sa cred. O sa îi batem împreună pe toți la întreceri.

-Da, o sa fie super. Te-ai gândit sa te înscrii în echipa de Quidditch?

-Nah, am spus în timp ce o puneam înapoi. Nu cred ca e de mine. Și în plus, nu as vrea sa vadă toți cum îl înving pe verișorul meu.

A început sa râdă.

-Foarte amuzant Kirra. Dar dacă vrei sa știi, sunt cel mai bun din an.

-Ai fost. De acum voi fi eu.

-Deci te înscrii? a întrebat.

-Fi sigur.

Am tot continuat sa vorbim pana la amiaz, când ne-am îndreptat spre bucătărie. Mama ne aștepta cu masa pusă.

-Și? Despre ce ați vorbit?

-Kirra o sa se înscrie în echipa de Quidditch, a spus Harry.

-Serios? a întrebat tata.

-Da, am șoptit eu.

* Trebuia sa fie o surpriză. *

* - Dar mai bine le-am spus acum, nu? Ca sa nu mai aștepte atât. *

Asta nu era vocea mea. M-am uitat la Harry, iar el mia făcut cu ochiul.

* - poți să-mi citești gândurile? *

* - da. Și tu pe ale mele. Toți vrăjitorii o pot face*

* - mda.... Mersi ca mi-ai spus abia acum *

* - scuze, dar credeam ca știi *

* - aparent ai crezut greșit. Acum poți te rog sa nu îmi mai citești gândurile? Îmi invadezi spațiul personal*

* - de fapt, nu prea pot. Mintea ta e ca o carte deschisă. *

* - păi taci și lasă-mă sa o închid *

În clipa următoare am auzit o pocnitură din sufragerie. Ne-am ridicat toți și am mers sa vedem ce se întâmplase. Pe jos erau câteva cioburi colorate.

- Doar un glob. Nu e mare lucru.

* - Vezi, de asta nu ar mai trebui sa ne certăm, a spus Harry *