Kirra Potter

Capitolul 31

În ultimele săptămâni nu am mai vorbit cu Harry. Ma uitam doar din când în când la el, dar imediat ce observa, îmi mutam privirea în alta parte. Nu aveam chef sa ma întâlnesc cu el decât după joc.

***********************************

În sfârșit venise și ziua meciului. Eram foarte încordată.
Am mers în sala mare și m-am așezat lângă Draco, ca de obicei. Nu aveam pofta de nimic. Îmi plimbam doar furculița prin farfurie.

-Trebuie sa mănânci ceva Kirra, a spus Anne.

-Dar nu pot.

-Dacă nu mănânci nu vei avea putere sa joci.

M-am uitat la farfurie, apoi la ea.

-Te rog.

-Bine....

Am mâncat puțin și m-am simțit mult mai bine. M-am uitat la ceas.

-Oh nu...

-Ce e? a întrebat draco.

-Dacă nu ne grăbim sa mergem vom întârzia.

Sa ridicat ca ars de pe bancă și a început sa alerge.

-Hei... Așteaptă-mă.

Am fugit după el pana am ajuns într-o încăpere, subt tribună. Acolo erau deja toți ceilalți din echipă.

-Unde ați fost? a spus Marcus Flint, căpitanul.

-Scuze, eram la masă.

-Mda.. Bine. Hai grăbiți-vă.

Ne-am schimbat rapid și am luat măturile. Marcus ne-a așezat pe toți în linie, eu fiind a doua. În tribună lumea striga și aplauda. M-am uitat la ceas. Era 12 fix. Ceilalți s-au urcat pe mătură, iar eu i-am urmat. Sa auzit un fluier, iar toți ne-am îndreptat zburând pe locurile noastre de pe teren. În timp ce ceilalți erau la câțiva metri de sol, eu eram mult mai sus, analizându-i. Lam zărit pe Harry, care era cu un nivel mai jos ca mine. Nu părea emoționat.

Jos, madame Hooch a deschis cufărul unde se aflau mingile.

-Fiți atenți. Vreau sa vad un joc foarte cinstit. Sunteți gata? 3....2...1....Sa începem!!

A aruncat coafa în sus și în același timp a dat drumul snici-ului. Acesta sa făcut imediat nevăzut. M-am ridicat mai mult în aer. Îl puteam vedea pe Adrian Purcey parând toate loviturile la poartă, iar pe Draco și Marcus plasând coafa de la unul la altul. Sau apropiat mai mult de poartă și au înscris.

-10 puncte pentru Slytherin! a strigat Lee Jordan.

În timp ce supraveghea totul de sus, am simțit cum ceva îmi trece pe la ureche. Mam întors. Era chiar Snici-ul! M-am repezit spre el, dar Harry mi-a luat-o înainte. Am înaintat și mai rapid pana când am ajuns paralel cu el. Bila aurie a luat-o în jos. Amândoi am coborât după ea, cot la cot. * E ca acum câteva zile. Urmează exact același traseu*. Știam ca o sa se ridice, asa ca mi-am strâns bine mâinile pe coada măturii. Harry sa uitat la mine speriat. Eram aproape sa facem contact cu solul. El sa ridicat, ducându-se în dreapta, iar eu m-am redresat, urmărind în continuare mingea. * Asta e. Acum e acum. Trebuie sa o fac ca la probă *.

M-am ridicat în picioare, și am încercat sa ma apropii și mai mult. Pana la urmă am sărit. Însă, de data asta nu am mai găsit-o subt mine, ci în palma mea.

-E incredibil! Sa terminat meciul! Kirra Potter a prins Snici-ul de aur! Slytherin câștiga cu 187 de puncte!!

L-am ridicat deasupra capului. Toți au început sa aplaude și sa țipe, mai ales cei din casa noastră. M-am uitat în sus după Draco. El era undeva la 20 de metri în aer, aplaudând. Un zâmbet mare mi-a apărut pe față. Însă, acesta a dispărut repede, căci am văzut cum un bulgăre se repede spre Malfoy. El e dezechilibrat de pe mătură și cade direct pe nisip.

Toți din echipa am alergat spre el. Când am ajuns, Snape era deja acolo. M-am pus în genunchi lângă el, plângând.

-Draco! Draco te rog fi bine! Trezește-te. Te rog, trezește-te!

A scos doar un geamăt.

-Trebuie sa îl ducem la infirmierie urgent, a spus Snape.

Crabe și Goyel lau luat pe sus și l-au dus pana în aripa spitalului. Eu ii urmam. L-au așezat pe un pat cu cearșafuri albe. Imediat acestea au devenit roșii, semn ca Draco era grav rănit.

Am stat lângă el cam 10 minute pana a apărut madame Pomfrey.

-Ce sa întâmplat?

-La sfârșitul meciului la lovit un bulgăre și a căzut de pe mătură, spun cu lacrimi în ochi.

-Bine, am nevoie sa ieșiți toți.

-Dar.....

-Nici un dar, trebuie sa fie singur.

Am ieșit împreună cu ceilalți și am stat pe hol. M-am plimbat de colo-colo pana când am obosit și m-am așezat pe un scaun. Am fost furata de somn, pana când ma trezit Anne. Era noaptea târziu.

-Hai Kirra, trebuie sa mergi în cameră.

-Nu! Trebuie sa stau aici și sa aștept.

-Ești extenuată. Te rog... Hai sa mergem.

Am expirat ușor. Chiar eram. Am luat-o de mână și am plecat.