Oneshots si povesti scurte

Confession

Partea I

-Y/N POV-
Ma uitam la ea cat de tare zâmbea, fata ei strălucea in lumina soarelui, din cand in cand isi dadea parul pe spate. Ma uitam la ea si imi doream sa fiu ea...dar eram, pentru ca ea era sora mea geamăna.
Stiam ca Yumi era de o mie de ori mai populara ca mine, toata lumea o plăcea si o favoriza. Era steaua liceului nostru, toata lumea voia sa fie prieten cu ea.
Imi strâng si mai tare cărțile la piept si iau o gura mare de aer, uram sa o vad asa popular cand eu nu eram nimic pe langa ea, unii ar spune ca sunt egoista, dar eu eram doar sătulă de favoritism.
Imi dau si eu parul din fata si ma îndrept cu pasi rapzi spre ea.
Y/N-Yumi, mergem?
Yumi-Y/N! Ma întrebam unde ai dispărut, sigur ca da, ce avem prima ora?
Y/N-Cred ca filozofie.
Imi țineam capul in pământ si evitam privirile înțepătoare pe care le primeam de la prietenii ei. Nu ma plăceau deloc si mereu se uitau ciudat la mine, am încercat sa vorbesc despre asta cu Yumi dar ea a zis ca nu a observat asta niciodată si probabil ca mi se pare.
Isi ia la revedere de la prietenii ei si ma ia de mana. Desi era extrem de populara nu a fost niciodată răutăcioasa cu mine, mereu imi voia binele si avea grija de mine.
Yumi-Asa chef nu am de ora de filozofie, o sa fie asa plictisitor! Nu crezi?
Y/N-Nu prea sunt atenta oricum.
Yumi-Vrei sa stai la prânz cu mine si prietenii mei? Am auzit ca o sa vina si Jungkook.
Imi dau una subtil cu umărul si ma înroșesc. Jungkook era băiatul de care îmi plăcea, nu era foarte popular, dar stiam ca are câțiva fani pe aici. Pe Jungkook il stiam inca de la grădiniță, toți trei am fost colegi, cu toate astea nu am prea vorbit cu ea. Yumi era singura care stia de curs-ul meu pe el, dar si eu stiam ceva, cu toate ca mereu mi-a spus ca nu are sentimente pentru el, privirea ei o trăda. O vedeam cum se uita la el si cum rade cand spune ceva, il plăcea foarte tare, dar nu voia sa imi spuna ca sa nu ma răneasca.
Yumi-Ar trebui sa vii si tu, poate schimbați si voi câteva vorbe.
Y/N-Ma mai gandesc...
Yumi rade puțin si amândouă ne îndreptăm spre clasa noastră.
Nici nu intram bine si auzim tipatul unei colege, Fei.
Fei-YUMI! Nici nu o sa iti vina sa crezi ce s-a întâmplat!
Yumi-Este totul bine, Fei?
Fei-Nu ai auzit veștile? Cum s-a putut intampla una ca asta!
Yumi-Poti, te rog, sa treci la subiect?
Fei-Toata scoala stie asta, Jungkook are o confesiune de făcut astăzi! Prietenul lui cel mai bun a spus asta!
Am simțit cum aerul mi se oprește in plămâni, parca am uitat cum sa respir cand am auzit vestea,ma uitam la Yumi si vedeam cum ochii ei sclipeau cu anticipare. Deja stiam ca pe ea o place, era evident, Yumi era populara si dulce, putea sa vorbească cu el fara sa ii fie frica sau rușine.
Ea pleacă alături de Fei care ii explica toate detaliile si eu stateam stana de piatra la întrarea clasei.
Dintr-o data simt o lovitura puternica in spate si cand ma întorc il vad pe Jungkook care se uita la mine insistent si pe prietenul lui, Joon.
Joon-Ia! De ce stai in drum!
Ma aplec imediat in semn de respect si imi cer iertare. Ma dau din drum si ma asez imediat in banca mea. Imi pun mana la inima si simt cat de tare bate.
Nu dupa mult timp intra profesoara in clasa si începe ora. Nu prea eram atenta si oricum era foarte plictisitoare dar in capul meu era doar privirea lui Jungkook.
Majoritatea orelor au trecut destul de repede, eu eram pe gânduri in timp ce Yumi vorbea cu toata lumea despre confesiunea lui Jungkook.
Pauza pentru prânz a venit destul de repede.
Yumi-Am auzit ca acum o sa fie momentul in care Jungkook o sa se confeseze fetei pe care o place.
Yumi continua sa vorbească dar eu o opresc in drum cu o întrebare care ma rascolea inca de dimineață.
Y/N-Dar daca ești tu, ce ai sa faci?
Sora mea se uita puțin uimita la mine si sta pe gânduri câteva secunde. Ia o gura mare de aer înainte sa răspundă.
Yumi-Iti dai seama ca nu am sa il accept, nici măcar nu il plac...
Ma uitam la ea si ma întrebam cum putea sa ma minta in fata, toata ziua a încercat sa afle detalii despre aceasta "confesiune".
Ii zâmbesc puțin, dar fals si plecam iar spre sala de mese.
Yumi-Oh! Mi-am uitat telefonul in clasa! Ma întorc repede dupa ei, ia tu rucsacul meu.
Yumi începe sa alerge spre clasa in care si-a lasat telefonul și eu decid sa intru înaintea ei, oricum ea urma sa stea cu prietenii ei si eu nu aveam de gând sa stau cu ei.
Intru înăuntru si vad cum toate privirile erau pe mine, ma uit puțin confuza la ei si abia apoi il observ pe Jungkook.
Las rucsacul lui Yumi pe jos si ma uit confuza la el.
Jk-Hei!
Y/N-Buna...
Jk-Stiu ca e puțin cam ciudat sa spun asta, dar te plac foarte tare si ma întrebam daca nu ai vrea sa...stii tu, sa iesi cu mine într-o zi.
Jungkook isi duce mana la ceafa si imi zâmbește. Nu imi venea sa cred, crush-ul meu imk spunea ca ma place.
Y/N-Mi-ar plăcea asta!
Jungkook vine spre mine si ma ia in brate.
Din spatele nostru se aude cum se deschide usa, Yumi întra si isi flutura telefonul spre mine. Zâmbetul ei începe sa piară cand vede mana lui Jungkook înconjurată in jurul taliei mele.
Y/N-Ma bucur ca ai putut sa il găsești!
Dupa ce ii revine respirația încep sa ii spun tot ce s-a întâmplat si faptul ca Jungkook m-a întrebat daca vreau sa ies cu el.
Atunci nici nu am observat expresia lui Jungkook, cum a simțit ca tot universul se prăbușește asupra lui, dar după puțin timp am aflat si eu adevărul.
Eu si Jungkook am început sa ieșim si totul era asa de frumos, dupa cateva săptămâni m-a întrebat daca vreau sa fiu prietena lui si eu am acceptat. In sfarsit se întâmplau lucruri bune si pentru mine.
Au trecut trei luni de cand eu eram împreună cu el, cele mai bune trei luni ale vieții mele.
Acum eram iar la scoala, in pauza, eu il cautam pe Jungkook care a dispărut dintr-o data, voiam sa iau masa cu el. Afara era o zi asa frumoasa de primăvară si liceul nostru a deschis, in sfarsit, mesele de afara. Aveam in mana un mic cos de picnic si o patura, am pregătit cate ceva de mâncare ieri, voiam ca azi sa fie o zi speciala pentru noi.
Cum mergeam eu liniștită pe hol, aud dintr-o clasa niște sunete. Parea ca se certa cineva.
Ma apropii ușor de usa si vad ca e puțin deschisa. Înăuntru observ figura lui Jungkook, deci aici era. Vedeam ca mai era cineva in clasa, in fata lui dar nu puteam sa vad cine.
Jk-Si ce vrei sa fac acum?!
???-Nu stiu, lucrurile nu trebuiau sa iasa asa!
Mana mea începe sa strângă mânerul coșului cand aud acea voce, stiam deja cine e si cand Jungkook s-a dat puțin într-o parte toate fricile mi s-au confirmat. In fata lui era Yumi.
Jk-Tu crezi ca eu am vrut ca lucrurile sa iasa asa?!
Yumi-De ce nu i-ai spus, Jungkook.
Jk-Nu e asa ușor precum crezi, Yumi.
Yumi-Poate ca par egoista, dar nu pot sa trăiesc asa. Nu lui Y/N trebuia sa te confesezi, ci mie...
Mana mea scăpa coșul si usa începe sa se deschidă.
Atat Yumi cat si Jungkook se uitau șocați la mine...
O lacrima isi face loc pe fata mea. Ma uit la ei si nu aștept sa mai spună ceva ca încep sa fug...
Auzeam vocile lor care imi strigau numele dar nu voiam sa ii ascult.
Imi doream ca Jungkook sa ma iubească pe mine...dar in realitate nu era asa...cea pe care o iubea era Yumi...mereu a fost Yumi...

Waa, mai puțin imi termin examenele, abia aștept sa scap de ele si sa ma pun iar pe treaba. Între timp, mi-a venit ideea asta si am zis ca ar trebui sa scriu un capitol. Vi-a plăcut? Ar trebui sa fac si partea a doua? Si cel mai important, ce credeți ca se intampla între Yumi si Jungkook? 🤔✨