Oneshots si povesti scurte

The lost king

Cuvinte - aprox. 3.200

Partea I

100 de zile, atata timp a trecut de cand ai inceput sa cutreieri colturile noului regat in care te afli.
100 de zile si inca nu ai reusit sa te acomodezi.
Straina acestui loc, straina a tot ce inseamna pamanturile Wisteriei, dar cu toate acestea aici trebuie sa traiesti de acum. Aici respiri, aici mananci, aici versi lacrimi amare.

Cu gandul la casa si fratii tai pasesti stinghera prin gradina palatului. Copacii mari de Wisteria, planta dupa care isi ia numele cel mai mare regat din nord, facand umbra asupra ta.
Voiai sa fii singura, dar in spatele tau se aflau doua domnite care iti urmau in liniste pasii, macar de ar stii suferintele prin care treci.
De cand tatal tau a fost tradat de imperiile din est, singurul lucru care i-a mai ramas a fost sa faca aliante cu nordul, cel mai puternic si de temut colt al lumii, de aceea, tu, unica lui fica, ai fost promisa unui rege strain.
Pana la urma asa functioneaza lumea in care traiesti, chiar si sange nobil sa fii, odata promisa trebuie sa iti infaptuiesti soarta, singurul lucru care iti mai ramane e sa iti plangi de mila.

F1 (Femeia 1) - Domnita noastra, ar trebui sa intram inauntru, soarele devine mai arzator in aceasta perioada a zilei, nu dorim a nostra viitoare regina sa fie atinsa de razele aspre de lumina.
Nu poti decat sa iti dai ochii peste cap la cuvintele doamnei care te insoteste, nici nu ii stii numele, dar sincer nici ca te-ar interesa.
F2 (Femeia 2) - Doamna Hyun-Si are dreptate, Doamna noastra, nu vrem ca Domnia Dumneavoastra sa pateasca ceva, ar trebui sa ne indreptam spre interiorul palatului, pana la urma petele solare nu arata bine pe pielea unei Domnite firave, ele sunt destinate razboinicilor puternici care duc spre victorie regatul nostru.
Te opresti din mers si uitandu-te in zare le spui rece.
Y/N - Daca vreti sa intrati inauntru, nu aveti decat, eu doresc sa iau niste aer.
Auzi femeile din spatele tau susotind cate ceva, probabil despre atitudinea ta, dar pana la urma cum sa te porti?
Venita intr-un regat strain, promisa unui barbat pe care nu l-ai mai intalnit, in ciuda faptului ca a trecut atata timp de cand esti aici, cum ai putea fi mai blanda?
F1 - Bine, Doamna noastra, mai putem sta cateva minute, dar macar haideti sa ne ferim la umbra copacilor.
Odata asezata pe o banca, la insistentele disperate ale doamnelor, te lasi pe spate inchizand ochii si lasand un mare oftat.
Y/N - Cand ma voi intalni cu regele? Au trecut foarte multe zile de cand sunt aici. Nici nu a dorit a ma vedea?
F2 - Doamna noastra, regele nostru este preocupat de planuirea strategiilor pentru a lupta impotriva estului.
F1 - Acei tradatori nu ar putea niciodata sa ne invinga, dar regele nostru tot trebuie sa aiba o strategie importanta pentru a invinge si a aduce pace si renume asupra regatului nostru.
Y/N - De ce mai doreste casatoria cu mine daca nu reuseste sa aibe grija de viitoarea lui nevasta? Pana la urma in cateva saptamani vom fi legati etern, iar eu...nu stiu nimic despre el...
F1 - Aveti putina rabdare, Domnita noas...
Y/N- Cata rabdare sa si am?!
Ma ridic in picioare dintr-o data si cu o privire arzatoare ma uit la cele doua doamne care incepeau a se simti incomfortabil.

Y/N - Voi nu ati putea intelege niciodata, ma casatoresc cu un om pe care nu il cunosc, un om pe care nu l-am vazut niciodata! Voua va e usor sa vorbiti, dar mie imi e greu a accepta aceasta soarta!
Vorbele tale erau pline de venin, nimeni nu te intelegea, toata lumea iti spunea aceasi lucru, ca in final totul va fi bine, dar nu erau ei in locul tau, te simteai neindreptatita.

Y/N - Doresc a intra inauntru.
Si fara alte cuvine ai inceput sa mergi spre portile palatului, urmata de cele doua femei.
.......................................

Au trecut doua zile de la acea rabufnire, de atunci ti-ai petrecut timpul in camera ta, iar lumea din jurul tau era ingrijorata.
Era mijlocul noptii si tu nu aveai somn, poate era faptul ca dormeai inca o noapte intr-un pat strain tie, sau doar faptul ca nu ai mai mancat de ieri.
Ridicandu-te usor din pat si punandu-ti in picioare o pereche de pantofi, ti-ai facut tiptil loc printre usile camerei tale si fara a face vreun sunet ai inceput sa cutremuri holurile castelului.