Oneshots si povesti scurte

You belong with me

-Y/N POV-
Ma uitam din nou pe geam spre camera lui. Așteptăm din moment in moment sa traga draperia si sa pot sa-i vad zâmbetul. Stiam ca nu era in cea mai buna stare din cauza ei, stiam ca avea nevoie de cineva cu care sa vorbească.
Vad ca in camera lui se aprinde lumina si dintr-o data il vad cum apare în fata geamului. Ii zâmbesc usor si imi dau jos ochelarii. Iau o bucata de hartie si încep sa scriu mare pe ea.
#Y/N-Ce mai faci?
#Jk-Destul de bine, tu? Cum e cu învățatul?
#Y/N-Merge bine.
Jeon Jungkook...vecinul meu. Nici nu stiam cum sa-mi exprim sentimente fata de el, era mutat langa mine de 4 ani si totusi nu am reușit niciodată sa vorbesc cu el fata in fata. In fiecare seara ne așezăm la fereastra si ne spuneam anumite povesti prin intermediul foilor. Il placeam foarte tare si stiam asta, dar el nu era foarte interesat de mine.
Fiind foarte popular,mereu a reușit sa fie in centrul atenției. Era cuplat cu o fata de ceva timp si stiam ca relația lor nu era cea mai sănătoasă. Stiam ca suferea din cauza ei dar nu putea sa o lase. Mereu a fost mai bun decât trebuia si mereu a dat o a doua șansă tuturor.
Poate de aia imi placea asa de tare de el, nu m-a judecat niciodată si doar el reușea sa ma înțeleagă.
#Jk-Ce zici, mergi la bal anul asta?
#Y/N-Nu sunt sigura...
#Jk-E ultimul an, Y/N. Nu ai fost niciodată la bal.
#Y/N-Nu e vina mea ca nu ma întreba nimeni, cine ar vrea sa merga la bal cu o tocilara?
#Jk-Ei bine, doar ce care sunt orbi nu ar merge la bal cu o fata ca tine.
Păcat ca ești la fel de orb ca ei Jeon. Nu vezi cat de mult rau iti creează ea. Nu vezi ca ti-ar fi mult mai bine cu mine.
#Jk-Trebuie sa plec, ma suna Hailey.
Nici nu am apucat sa-si spun la revedere ca deja a tras draperia.
Ii vedeam umbra prin camera, parea ca se cearta iar cu ea.
Imi las foile sa cada pe jos si imi trag si eu draperia.
Ma arunc in pat si oftez. Simțeam cum imi ardea inima cand el era supărat.
Oare de ce nu putea sa vada cat de toxica e?
Imi închid ochii si fara sa realizez adorm.
Imi deschid ochii si observ ca sunt in întârziere. Pentru prima data in viata mea eram in întârziere.
Ma ridic din pat si fug spre baie. Imi pieptăn repede parul si ma spal pe dinți. Ma îmbrac cu ce apuc si o aud pe mama ca striga la mine.
M-Y/N hai ca plecam!
Y/N-Vin acum!
Nici nu știu ce carti imi iau la mine pentru ca nu vedeam. Imi cautam disperata ochelarii dar nu ii găseam.
M-Y/N! Întârziem!
Y/N-Vin, vin!
Renunt la ei si plec. Abia daca puteam sa vad ceva in fata mea.
Mama era deja in masina iar eu ma asez pe scaunul din dreapta.
M-Unde iti sunt ochelarii?
Y/N-Am uitat unde i-am pus.
M-Esti asa amețita, Y/N.
Abia daca imi dau seama cand ajung la scoala asa ca mama decide sa imi spuna.
M-Am ajuns, draga.
Y/N-Ne vedem mai târziu.
Imi iau rucsacul cu mine si intru in scoala.
Incerc sa imi găsesc dulapul dar toate erau la fel.
???-Cred ca pe asta il cauți.
Era un băiat, simt ca isi pune mâinile pe umerii mei si ma duce la dulapul meu.
Y/N-Mulțumesc!
Odata ajunsa in fata dulapului trebuia sa bag codul ca sa il deschid.
???-Care e?
Ma întorc cu fata spre persoana si incerc sa imi dau seama cine e.
Y/N-Nu stiu cine ești.
???-Vad ca nu ti-ai luat ochelarii azi. E ok, poti sa ai încredere in mine.
Y/N-783445. Asta e codul.
Vad cum băiatul se pune in fata mea si dintr-o data imi adu dulapul deschizându-se.
Y/N-Mulțumesc mult!
???-Nu ai pentru ce, Y/N.
Imi știe numele?
Y/N-Cine esti?
Jk-Vecinul tau, acum hai sa mergem, întârziem la ore.
Vecinul meu...
Tocmai ce mi-am dat seama ca am vorbit cu Jeon Jungkook si nici nu mi-am dat seama.
Simteam cum fata mea se face rosie si in momentul de fata voiam sa intru in pământ.
Jungkook ma ia de mana si începe sa meargă spre clasa.
Jk-Ce mana rece ai.
Nu stiu daca trebuia sa iau asta ca pe un compliment. Mana lui era chiar foarte calda in comparație cu a mea,se simțea asa de bine. Voiam sa ma tina de mana si de acum încolo.
Dintr-o data auzim o voce cum il stiga pe Jungkook. Stiam deja cine era...Hailey.
Hy-Jeon Jungkook, ce faci?!
Jungkook se întoarce spre ea si eu sunt nevoita sa fac același lucru.
Jk-Ce vrei Hailey?
Hy-Ce faci cu asta?
Hailey scuipa venin in fata lui Jungkook si eu ma simțeam foarte prost.
Jk-Ce fac eu nu mai are de a face cu tine.
Hy-Ne-am despărțit ieri si deja ieși cu altele?
S-au despărțit?
Jungkook imi da drumul la mana dintr-o data.
Jk-Poti sa te duci înainte, Y/N, trebuie sa vorbesc ceva cu Hailey.
Fac cum spune si încep sa merg încet spre clasa, ii auzeam cum se certau in spatele meu.
Dupa aceea Jungkook a dispărut, am auzit ca nu a venit la celelalte ore și toata lumea se intreba unde era.
Ziua a trecut destul de rapid si nici un cuvânt de la Jungkook.
Eram iar in camera mea, in fata geamului așteptând sa apara dar nu a făcut-o.
A trecut aproape o săptămână de cand nu am mai auzit nimic de la el. Il vedeam totuși la scoala pentru ca a venit a doua zi, am încercat sa-mi iau inima în dinți și am mers sa vorbesc cu el dar m-a ignorat complet.
Acum era vineri si trebuia sa ma întorc acasa. Am ieșit pe usa liceului si am inceput sa ma îndrept spre masina mamei.
Dintr-o data aud un sunet in spatele meu si cand ma întorc il vad pe Jungkook cu un buchet de flori in mana.
Jk-Y/N, stiu ca nu m-am purtat foarte frumos cu tine in ultimele zile dar nu voiam sa stric surpriza. Voiam sa te întreb daca...vrei sa vii la bal cu mine?
Nu ma așteptam la asta...Jeon Jungkook m-a invitat la bal in fata tuturor. O parte din mine voia sa spuna nu dar pana la urma am decis sa accept.
Y/N-Da!

Sper ca nu avea sa regret decizia făcută...

Am zis sa pun mai întâi mini povestea asta înainte de "For all the ̶ri̶g̶h̶t̶ reasons".
Vreți si partea a doua? 😊