Oneshots si povesti scurte

Road to success

Cuvinte - aprox. 1700

"Unu, doi si Assemblé si Plié, iar acum o pirueta...pam, pam, pam, Brisé la final"
??? - Extraordinar fetelor! Magnific, uluitor! 

Ma uitam cu ura la fetele care abia terminau antrenamentul. Asa gratioase...asa finute. 
Dar eu? Imi trag gluga mai tare peste fata ca sa-mi acopere ochii intristati. Maestra noastra, femeia cu care am crescut si am inflorit, Doamna Choi, se apropie de mine.
Ch - Y/N, esti sigura ca nu vrei sa participi?
Imi ridic capul din pamant si ma abtin din plans cand vad mana intinsa a dragei mele profesoare in fata mea. O durere imi strabate inima, dar mahnirea din ea nu ma lasa.
Y/N - Imi pare rau...
Ch - Nu trebuie sa te fortezi, dar vii deja de doua saptamani sa ne privesti, mi-ar placea daca "prima ballerina" ar participa si ea.
O lacrima se scurge pe obrazul meu...prima ballerina...asta era porecla mea...dar nu mai e.
Y/N - Nu mai sunt prima ballerina, Doamna Choi, asa ca trebuie sa va resping oferta.
Ma ridic cu greu in picioare si imi intorc, pentru prima data in viata mea, spatele femeii care m-a ajutat.
Ma uit la reflexia mea din uriasa oglinda, nu puteam sa vad decat o lebada cu aripile taiate, in  spatele meu reflexia intristata a Doamnei Choi.
Y/N - Va urez o seara frumoasa.
Imi ridic geanta si mi-o pun pe umar, Doamna Choi ar vrea sa ma opreasca, pot sa vad, dar ma cunoaste mai bine decat multe persoane si stie cat de incapatanata pot fi.
Ch - Sa vii si maine, usile mele vor fi mereu deschise pentru o balerina ca tine. Atunci cand vei fi mai sigura pe tine te voi primi inapoi cu brate deschise, prima ballerina...
Imi strang bata hanoracului si fara sa privesc inapoi plec cu pasi greoi din sala care odata imi aducea fericire.

Iesind afara simt briza rece a serii lovindu-mi fata, ma uit in sus la cerul care odata era plin de stele, acum un morman de nori negrii statea desupra mea.
Y/N - Sper ca nu o sa ploua.
Imi pun castile in urechi si dau drumul la muzica.
Iau o gura de aer si cu pasi inceti incep sa ma pierd prin intuneric.

Plimbandu-ma printre copacii din parc si find atenta la nimic mai mult decat picioarele mele, simt dintr-o data cum hainele mele incep sa se ude si ridicandu-mi privirea inapoi spre cer, observ mii de stropi care cadeau.
Super, fix ce-mi lipsea.
Incerc sa ma adapostesc sub un copac, dar in zadar, ploaia incepe sa fie din ce in ce mai deasa.
Poate ca ar trebui sa o iau la fuga, pana la urma statia de metrou nu era asa de departe, puteam sa-mi sun soferul sa vina sa ma ia de acolo. Stiam ca daca o sa umblu prea mult prin ploaie o sa-mi aud multe de la tata.
Y/N - Acum ori niciodata, Y/N.
Imi ridic geanta deasupra capului si incep sa alerg prin ploaie. Abia de reuseam sa vad ceva.
Incepea sa fie din ce in ce mai ud pe jos si imi era frica sa nu alunec, ma uit in jos si observ ca siretul unuia dintre tenesi imi era desfacut. Ma opresc pentru o secunda si incerc sa-l leg. Cand termin imi ridic inapoi capul si singurul lucru pe care reusesc sa-l vad e doar fata speriata a unui baiat care venea spre mine la viteza maxima. 
Ochii mei se maresc si intr-o fractiune de secunda ma trag cazand intr-o balta.
Y/N - Ahh!
Baiatul cade pe burta in fata mea.
Y/N - Esti nebun! Puteai sa ma omori!
Il vad ca se foieste si isi tine strans la piept genunchiul.
??? - La naiba, ce doare!
Ma ridic din balta si incep sa-mi storc hainele si sa urlu la el.
Y/N - Ce e in capul tau! 
Incepe si el sa se ridice si sa se uite dupa ceva.
??? - Placa mea. Unde mi-e placa?!
Ma uit la el si nu-mi vine sa cred. Aproape ca a dat peste mine si pe el il intereseaza doar prostia aia de placa a lui.
??? - Mi-ai vazut skate-ul?! 
Se apropie de mine si isi pune ambele maini pe umerii mei.
Ce e gresit cu tipul asta?
Y/N - C-Ce faci! Ia mainile de pe mine! 
Ma indepartez de el si imi ridic geanta pregatita sa plec de langa el, dar nu ma lasa in pace.
Mana lui o prinde din nou pe a mea si ma intoarce sa ma uit la el.
Y/N - Ce vrei de la mine! Esti...esti un dubios! Lasa-ma sa plec!
??? - Nu pana nu-mi gasesc placa, am nevoie de ea! Asa ca ajuta-ma, din vina ta sunt in situatia asta!
Raman socata la cuvintele lui. Eu eram de vina? De ce? El e idiotul care merge cu viteza maxima pe un skateboard la 9 seara si pe ploaie!
Y/N - Esti un ciudat! Nu vreau sa stau langa tine mai ales sa te ajut cu prostia ta de placa! 
??? -  Acolo e!
Nu ma asculta...
Baiatul incepe sa ma traga dupa el pana ajunge in dreptul placii lui stupide, o ia de jos si incepe sa o stearga cu maneca de la hanorac.
Acum e timplu, Y/N! FUGI!
Si nici ca mai stau pe ganduri, incep sa o rup la fuga in timp ce tipul striga dupa mine, dar nu-mi mai pasa. Cine stie ce pervers mai e si ce altceva se gandeste sa mai faca.

Ajung cu picioarele tremurand si find uda leoarca pana la statia de metrou si dau sa-mi scot telefonul ca sa-mi sun soferul. Imi bag mana in buzunar si nimic, scotocesc prin geanta mea, iar nimic.
Unde e?
Incep sa ma panichez si sa caut frenetic prin toate colturile.
Spune-mi ca nu eu unde cred eu ca e...
Imi dau o palma peste frunte si ma asez invinsa pe o banca.
L-am scapat pe jos cand era sa se ciocneasca idiotul ala de mine...minunat.
Oftez si imi las capul pe spate, putea sa fie mai rau de atat?
??? - Ha,haaaa...asta e...o secunda sa-mi trag sufletul. Haaaa... al tau?
Imi ridic capul si ma uitam la baiatul din fata mea, la fel de ud ca si mine. Intr-o mana avea pretioasa lui placa si in cealalta ceea ce parea a fi telefonul si castile mele.
Ma uit uimita la ei si baiatul imi zambeste.
??? - Deci al tau e! Stiam eu ca merita sa vin dupa tine! 
Eram lasata fara cuvinte, baiatul asta chiar s-a intros doar ca sa-mi inapoieze mie telefonul...
??? - Pai bine atunci, ne mai auzim.
Imi ciufuleste parul, se urca pe skate si pleaca. 
Nici nu am apucat sa-mi multumesc...
Ma uit la telefonul din mana mea si fara sa-mi dau seama incep sa zambesc.
............................................

Dupa minunata seara prin care am trecut ajung si acasa. Imi las tenesii in fata usii si incerc sa intru cat de usor se poate, sperand ca nu o sa fiu observata, dar vocea stricta a tatalui meu se aude.

Dy (Do-yun, tatal tau) - Y/N, unde ai fost pana acum?
Imi musc buza si imi plec capul.
Y/N - La sala de balet...ti-am spus ca acolo ma duc.
Dy - Orele s-au terminat la 9. e 11 acum. Ca sa nu mai mentionez starea in care te afli.
Y/N - Tata, putem sa discutam despre asta maine? Chiar nu vreau sa vorbesc in seara asta.
Tata ofteaza si se apropie de mine.
Dy - Stiu ca ti-e greu, dar nu poti sa continui asa. De ce nu vrei sa ma asculti macar odata.
Y/N - Nu ai intelege...
Dy - E din cauza ei?
Ma uit mahnita la el.
Y/N - Ei? Nici nu mai poti sa-i spui numele mamei mele acum?
Tata incearca sa ma ia in brate, dar eu il resping.
Dy - Nu, Y/N! Stii ca am tinut la mama ta, dar Hera nu vrea sa mai auda de ea...
Y/N - Si eu ar trebui sa fiu multumitoare ca de fiecare data, huh? Ca nu m-a dat afara si m-a lasat sa fac parte din familia asta? Asta vrei sa-mi spui?!
Imi inclestez pumnii si imi ridic putin vocea.
Dy - Nu-mi vorbi pe tonul asta, Lee Y/N! Stii foarte bine ca nu te-as lasa pe drumuri niciodata!
Imi intorc capul si plec spre camera mea lasandu-mi tatal in acelasi loc.

Intrand in camera mea, ma dezbrac si intru in dus, lasand lacrimi amare  sa se scurga pe fata mea.
Uram cine sunt, uram unde sunt, uram familia asta. 
Voiam sa scap de tot si de toate, dar nu puteam, asa ca trebuia sa-mi croiesc singura drumul si aproape ca reusisem...
Imi ating usor spatele si las tot mai multe lacrimi sa curga.
Daca nu era ziua aceea...poate ca acum stiam drumul spre succes...

Ma imbrac in pijamale si ma arunc in pat. Corpul meu se simtea secat de emotii.
Imi intind mana dupa telefon si il deschid. Avea cateva julituri, dar nimic serios. 
Macar nu a mers totul asa de prost astazi...
Eram chiar multumitoare baiatului care mi-a adus telefonul chiar daca era aproape sa dea peste mine.
Incep din nou sa zambesc.
Y/N - Nici macar nu am apucat sa-i multumesc...
Dar dintr-o data ecranul telefonului se lumineaza si pe el apare un mesaj.
??? - Ai ajuns cu bine acasa?
Ma uit la el in soc. Cine mai era si asta?
Y/N - Doar nu...
Imi deblochez telefonul si intru sa ma uit la poza celui ce a trimis mesajul.
Y/N - Stiam eu ca e un dubios...
In poza era chiar baiatul alaturi de placa lui stupida...si-a salvat numarul in telefonul meu...!
Ma las pe spate si rad ducandu-mi telefonul la piept.

Y/N - Deci asa te cheama...Jungkook...

Puteam sa simt ca asta urma sa fie inceputul unei povesti interesante...

Deci! 
Acest capitol este unul pilot (adica de test)!
Si daca va place poate fi transformat intr-o carte, exact cum a fost si Drama club - My teenage story!

Eu m-am gandit ca ar merge sa fie o poveste intreaga, dar asta depinde de voi, daca va place ideea si capitolul asta o voi incepe, dar dupa ce termin Drama club, daca nu...atunci ramane ONESHOT!
Alegerea sta in mainile voastre! 😇