Un Trandafir In Intuneric

15.

Andreea simțea că e la capătul puterilor, că se sufocă și că a fost prinsă în capcană. Totul se dărâma în jurul ei, toate speranțele, visele și planurile ei. Se gândi că va fi doar "una" pe care un băiat de cartier a ales-o ca să se simtă bine. Probabil că băutură pe care i-o băgase pe gât Adrian îi dădu curajul nebun să se uite în ochii lui negri și în acel moment simți că întunericul din ei o inghițea încet și sigur. De ce o voia pe ea? Nu făcuse nimic că să iasă în evidență, își dorise să fie lăsată de toată lumea în pace. În ciuda naivitățîi ei, viața într-un cartier mizerabil o făcuse să realizeze că nimeni niciodată nu ar fi putut să o scape din ghearele unui asemenea om. Era hotărât să facă orice că să o aibă. Nu știa nici ea de ce avea atât de clar în minte acest gând.

Se apropie de ea și, fără să rostească un cuvânt, o prinse de încheietura mâinii și o conduse spre ringul de dans, ca și cum era clar că se afla acolo doar pentru el. O luă de talie și Andreea auzi ca prin vis ritmul lent al melodiei lui Aerosmith, I don't wanna miss a thing, melodia ei preferată. Și o asculta în brațele unui interlop... O să fie melodia pe care își va aminti mereu cum a devenit sclava unui ticălos. Începu să tremure violent și nu putu să-și înăbușe senzația acută de greață. Reuși să-l împingă puțin cu mâna și, fără să se uite la el, spuse:

- Am nevoie la toaletă.

Sebastian se apropie mai mult ca să îi răspundă din cauza volumului infernal al muzicii și Andreea tresări, făcând un pas înapoi de parcă s-ar fi așteptat să-i tragă o palmă. El o prinse de braț și îi ridică bărbia ca să-l privească.

- Nu te-am auzit. Repetă, te rog!

Andreea reuși cu greu sa se uite la el și repetă aceeași propoziție. Sebastian o conduse spre ieșire ținând-o de mâna și o luară spre stânga. În spatele lor, veneau Claudia însoțită de un tip foarte înalt și solid, apoi Adrian. Andreea nici nu se uită la ei și intră rapid în toaletă. Sebastian îi făcu semn Claudiei să mearga după dansa. O găsi pe Andreea ghemuită lângă chiuvetă, de parcă ar fi incercat sa se ascundă si sa inteleagă ce i se intampla.

- Hei, ești ok? Ce-i cu tine? Plângi?

- Nu, nu plâng, nu mai pot să plâng. Se uită țintă la Claudia. Știai, nu? Știai de ce am venit în seara asta aici? De când știai?

- Hei, calmează-te! Nu reacționa așa! O să fie totul bine. E doar un dans.

- Nu mă mai trata ca pe o retardată! Încetează cu minciunile! M-ați dat pe mâna proxenetului ăstuia, nu? Cu ce v-ați ales? V-a plătit bine?

- Nu e proxenet, Andreea, ce-ai?

- Chiar tu mi-ai zis să-l evit, din prima zi. De ce? De ce mi-ați făcut asta?

Claudia o luă de umeri și o ajută sa se ridice, apoi continua pe un ton răspicat.

- Andreea, suntem femei și asta e o slăbiciune dacă nu știm să o folosim în avantajul nostru. Revino-ți și ne vom gândi la ceva! Tipul are bani, relații și arată bine. Nu te pune cu el deocamdată. Ești o față deșteaptă, pune-ți capul la contribuție.

- Ce pot să fac? Nu vreau să fiu cu el și nici să mă complac în situația asta.

- Deocamdată, stai în banca ta. Nu te da pe față. O să treci de seara asta și ne vom gândi la ceva. Hai, curaj!

Fetele auziră un ciocănit puternic în ușa. O voce cunoscută le spuse:

- Sunteți bine? Ar cam fi cazul să ieșiți de-acum.

- Da, imediat, răspunse Claudia. Nu uita ce am vorbit, Andreea! E important să trecem de seara asta!

Stiind ca nu are de ales, Andreea trase aer în piept și ieși. Conversația celor trei se opri când le văzură pe Andreea și pe Claudia. Andreea evită privirea lui Cobra și recunoscu silueta celuilalt tip, care stătea lângă Adrian. Era cel care o salvase chiar în după-amiaza asta. Namila o luă pe Claudia de braț și îi mângâie ostentativ fundul, gest care ii dădu de inteles Andreei care era relatia dintre ei.