Un Trandafir In Intuneric

44.

Sebastian privea absent fulgii de zăpada de la fereastra biroului amenajat in casa care fusese a lui taica-su. Era a treia zi de Crăciun si își amintea ca acum trei ani pe vremea asta o avusese pe Andreea in brațe. Făcuseră dragoste cu atâta pasiune si o iubise ca un nebun. Ar fi făcut orice pentru ea, iar ea ii spusese ca-l iubește. Petrecuseră împreuna cu Franco si Alis apoi si toți râdeau de ei pentru ca se comportau ca doi porumbei. Si acum ea se afișa prin reviste la brațul unuia care nu valora nimic. Găsise multe nereguli in afacerile gestionate de Albert. Se pare ca lipseau mulți bani din profitul cu afacerea cu țigări si alcool, nemaivorbind de cheltuielile nejustificate de la cluburi.

Niciodată n-ar fi bănuit ca Andreea e așa de preocupata sa ajungă sus in viața. Ea care susținuse sus si tare ca nu vrea decât o viața normala. De asta refuzase oferta nasului sau de a-i calca pe urme lui taica-su. Vrusese sa-i ofere ei o viața sigura, departe de droguri si pericol. Ca mai apoi sa afle ca ea se lăfăie in lux alături de un mare cap al organizației. Nu reușise nici sa pună un detectiv sa o urmărească. Era prea riscant. Oamenii lui Albert o păzeau strașnic. Dar stia deja totul despre ea. 

O bătaie scurta in usa ii întrerupse șirul gândurilor. Alis intra cu o tava cu mâncare.

- Crăciun fericit, Sebastian! Stiu ca nu e perioada ta favorita din an, dar as vrea sa lași amărăciunea deoparte măcar pentru o zi. Alis văzu revista mondena deschisă la articolul care o înfățișa pe Andreea la brațul lui Albert. Titlul spunea "Marele afacerist însoțit de cea numita Perla italianului". Alis lua revista si o arunca la gunoi, apoi se întoarse către Sebastian.

- Nu începe, te rog, încerca sa o oprească acesta.

- De ce îți faci rău singur? Ai trecut peste atâtea încercări, ai suferit psihic si fizic, nu te mai tortura. E de domeniul trecutului. O sa găsești o fata....

- Nu ma cunosti, Alis? Nu știi ca nu-mi place sa las lucruri si situații neîncheiate? O s-o fac sa se târască in fata mea. Abia atunci o sa reușesc sa termin povestea asta.

- Dragule, ai grija sa nu se întoarcă împotriva ta toată situația. Pare mai versată si dacă a știut sa sucească mințile unui cap al organizației, e periculoasa. Si tu ești altfel in preajma ei. Nu pot sa uit cum o priveai, cum o strigai când ți-ai revenit din coma. Ma tem sa nu suferi din nou.

- O s-o fac sa regrete ziua im care s-a născut, îți garantez. Dacă credea ca s-a ajuns, ca e in siguranța, o sa-i reamintesc de unde provine, ce viața mizerabila a trăit.

- Razbunarea nu e buna, Sebastian.

- Nu e răzbunare, e dreptate. Una ca ea nu merita nimic.

- Mai ții la ea si ești foarte gelos. Te cunosc foarte bine. La ce-ți ajuta? Uit-o. Oricum o sa se plictisească si Albert asta de ea si o sa ajungă din nou pe strada.

Sebastian își încleșta maxilarul si nu mai continua discuția. Dacă ar fi fost după el, ar fi luat o armata de oameni, s-ar fi dus acasă la Albert, i-ar fi măcelărit agenții de paza si ar fi luat-o pe Andreea. Apoi ar fi tratat-o ca pe ceea ce era: bunul lui personal. Ii spusese odată ca nu va fi târfa lui. Exact in asta avea s-o transforme in curând.

Andreea proba rochia pentru revelion, o combinație între alb si negru, cu spatele gol, dar cu gulerul înalt si mulată pe solduri, apoi drapată in jos, cu un șliț intr-o parte. Albert o admira din tocul ușii dormitorului ei si ii aduse si niște bijuterii potrivite, un colier si niște cercei cu perle. 

- Arați fantastic, ce sa mai zic!

- Mulțumesc! Sper sa cant ceva pe gustul șefului tău. Vreau sa fii mulțumit. 

- Dacă e totul bine, plănuiesc o mică vacanța pe malul Mediteranei in luna Ianuarie.

Andreea se uita surprinsă, dar si temătoare la el.

- Stai calma, nu te iau. Poți sa te duci sa dormi la apartament, cu Cristi. Fata Andreei se lumina de bucurie. Dar numai dacă iese totul cum trebuie, Adauga Albert.

- ITI promit ca o sa iasă, cel puțin in ceea ce ma privește.

- Mda, sper. In alta ordine de idei, in seara asta lipsesc, pana mâine la 5 dupa-amiaza. Vin sa te iau ca sa mergem la petrecere, ok? Poți sa te duci sa-ți vizitezi pustiul ca sa nu stai bosumflata pe acolo. Am totuși noroc cu pustiul asta. Dacă nu-l aveai, poate-ti trecea prin cap sa ma înșeli.

- Stai liniștit, Albert, bărbații nu mai contează pentru mine.

- Tu îmi știi secretul, dar eu nu stiu nimic despre tatăl băiatului. Nu ai vrut niciodată sa mi te confesezi.

- Nu e nimic de zis, pe cuvânt. Am fost o copila naiva si am întâlnit un prost care mi-a tras clapa. Ce e de știut?

- Nu stiu, cred ca e ceva mai mult de atât. Ești o femeie frumoasa si deșteapta. Cum de ai căzut in plasa unuia?

- Asta ma întreb si eu câteodată, dar trebuie sa uitam de trecut, nu? Tot ce contează e ca ție sa-ți meargă afacerile, iar eu sa strâng bani pentru viitor. Poate o sa te plictisești de mine si o sa pot pleca la un moment dat.

- Nu mai insista cu asta. Deocamdată ne e bine așa.

Andreea nu mai Adauga nimic, dar simțea cum libertatea ii aluneca din nou printre degete. Era un vis tot mai îndepărtat. Dar își promise sa aștepte răbdătoare ziua când își va lua fiul si va trai o viața simpla alături de el.