Un Trandafir In Intuneric

45.

Ultima zi din an începu cu un ger cumplit si Andreea era îngrijorată pentru Cristi. Făcuse un pic de febra si ea alergase la apartament insotita de un medic pediatru ca sa-l consulte. Medicul o asigurase ca nu era nimic de speriat, doar puțin roșu in gât care avea sa treacă. Dupa 10 minute, o si suna Albert ca s-o ia la rost ca plecase fără sa-l anunțe, mai ales înainte de o seara atât de importantă pentru el. Andreea reuși cu greu sa il calmeze si-l asigura ca se întoarce imediat. Colac pest pupăza, nu apucase sa mănânce mai nimic si era cam amețită.

Spre seara, dupa ce se îmbracă pentru petrecere, își puse in geanta micuța o ciocolata. Știa ca i se face rău dacă nu mănâncă dulce. Când veni sa o ia, Albert rămase mut de uimire, deși nu ii plăceau femeile.

- Pentru ca arați atât de bine, te iert pentru ieșirea de azi dimineața, dar sa nu se mai repete.

- Cristi e bolnavior si m-am dus cu medicul la el.

- Putea sa cheme Claudia un medic, nu?

"Da, dar ea nu e mama lui", ar fi vrut sa-i spună, dar realiza ca e in zadar. Lui nu-i pasa sau nu înțelegea. Pentru el, ea era doar o piesa de șah in drumul lui spre a câștiga mai mulți bani si mai multă influența.

Imbracati la patru ace, se urcara in limuzina. Petrecerea se ținea la restaurantul unui hotel de 5 stele din oraș. Deși purta o haina de blana, pe Andreea o trecu un fior, nici ea nu știa de ce. Albert era prea preocupat ca sa observe neliniștea ei. Ea avea senzația ca noaptea asta o sa fie hotărâtoare pentru viitorul ei, dar nu înțelegea sentimentul asta. Poate pentru ca începea un nou an.

Restaurantul era plin ochi de oameni unul si unul, afaceriști cu familiile, oameni ai legii corupți, toți membri de top ai organizației. Andreea își amintea vag de unii dintre ei, dar împarți saluturi si zâmbete pana simți ca ii crapă fata de atâta ipocrizie. S-ar fi omorât între ei la orice ora ca sa avanseze, era convinsă. Totul era despre putere si bani. Doar pe masa lor si pe o masa din centrul sălii trona câte o vaza cu trandafiri albi, ceea ce ii aminti din nou de ultima seara petrecuta cu el, de acum trei ani. Era tot anul nou si făcuseră din nou dragoste. Trecerea dintre ani ii găsise îmbrățișați, in pat, cu o sticla de Șampanie in mâna. Si câte promisiuni făcute, apoi călcate in picioare fără mila. Crezuse cu toată inima ei ca asta era adevarata viața. Sa iubești si sa te simți iubit. De fapt, ce vedea acum in jurul ei era viața: intrigi, planuri, invidie.

- Ma duc sa vorbesc cu cei din trupa pentru mini-concert, ii spuse lui Albert.

Acesta o săruta afectuos pe obraz si o atinse in treacăt pe fund, tocmai ca sa para posesiv. Aparentele erau foarte importante pentru el. Se uita spre masa din centru si văzu ca de o parte si de alta stăteau doua gărzi de corp in picioare. Înseamnă ca acolo avea sa stea marele invitat al serii. Probabil ca era vreun bătrân cu experiența in organizație. Nu oricine avea acest privilegiu. Oricum se zvonea ca e pus pe făcut curățenie si nu tolera trădătorii sau pe cei care nu i se supuneau intru totul.

Era aproape de miezul nopții când Andreea urca pe scena pentru a le ura tuturor distracție plăcuta si pentru a începe mini-concertul. Masa din centru era încă neocupata, dar Amdreea era concentrata la repertoriu, așa ca nu observa agitația dinspre intrare. Tocmai când începuse sa cânte Happy New Year, melodia trupei ABBA, il văzu înconjurat de 4 gărzi de corp. Își lăsase o barba scurta si avea o cicatrice lunga pe obraz. Iar privirea era mai demonica decât niciodată. Numai experiența intr-ale cântatului o ajuta sa continue. Parul lui negru era dat un pic pe spate si se uita fix la ea, zâmbind ironic, de parca ar fi știut cât o îngrozea vederea lui. Avea senzația ca ii cade masca in fata lui, masca si Scutul pe care se chinuise sa le creeze timp de doi ani. Acum zăceau la picioarele lui. Era in fata lui, din nou, cu sentimentele si sufletul expuse. Amărăciunea si dezamăgirea bine îngropate in sufletul ei reapareau si ii barau căile respiratorii. Avea nevoie de oxigen, urgent. Așa ca, cu riscul de a se face de ras si de a se umili in fata lui, batu in retragere. Nu era pregătită sa-l înfrunte, sa se uite in ochii lui ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Sebastian simțea ca o tulburase profund si era satisfăcut. Deci nu era imună la el. Minunat! Asta o sa-l ajute in misiunea lui. O sa sufere așa cum suferise si el dupa ea, urmarind-o la petreceri, la brațul acelui șmecher. O sa învețe pe propria piele ca nimic nu rămâne neplătit in viața.

Andreea puse mâna la cap si ii făcu semn celuilalt solist sa continue si fugi spre toaleta in încercarea de a se calma. Se încuie in toaleta si se ruga im tăcere sa o înghită pământul. Dupa tot ce îndurase, încă era slaba in fata lui. Era mai puternic decât ea, mereu fusese. De aia o distrusese. Scoase cu mâini tremurânde telefonul din geanta micuța si o suna pe Claudia.

- La mulți ani, Draga mea, ii spuse vesela Claudia.

- Eu... El...

- Hei, ești bine? Ce-i cu tine, Andreea?

- El... E aici. Aici, in oraș, la petrecere. El e șeful de care tot vorbea Albert.

- Doamne, nu pot sa cred! Înseamnă ca a venit dupa tine. Ți-am zis ca a ținut la tine.

- Ești nebuna? In niciun caz! A venit sa-mi distrugă viața din nou. M-o fi văzut prin presa cu Albert, ce stiu eu. Problema e ca sunt varza. Nu mai pot sa trec iar prin asta. Ce sa fac?

- Calmează-te si încearcă sa treci de seara asta cu bine. O sa vedem de mâine ce facem.

- Nu-l știi... E ca un câine de lupta. Nu-ți da drumul pana nu te pune la pământ.

- Andreea, Amdreea!

- Te las, ma striga Albert, spuse ea si închise apelul cu Claudia, apoi trase aer in piept ai ieși din baie.

Albert se agita pe hol, cu mâinile in buzunarul pantalonilor. Când auzi usa deschizandu-se se repezi spre ea.

- Ești bine? Ai luat-o razna de ai plecat așa? A început lumea sa facă Glume ca așteptam un Moștenitor.

- Sunt ok, doar ca ma luase amețeala si m-am gândit sa vin puțin la baie. Nu cred ca dădea bine sa leșin pe acolo.

- Taman acum când venise si șeful. Prost moment ți-ai ales.

O lua de brat si o conduse înapoi in sala. Andreea își simțea picioarele de guma. Ar fi fugit cu 100 la ora dacă ar fi putut. Era de parca o ducea in fata plutonului de execuție. Sebastian stătea la masa din centru, cu o blonda sexy care ii tot șoptea ceva la ureche si ii turna Șampanie in pahar. Carevasăzică ii plăceau blondele siliconate acum. Andreea își aduna restul de demnitate si ținu capul sus. Trebuia sa fie puternica si pentru ea, si pentru Cristi. La urma urmei, era doar un golan plin de el. Si tatăl copilului ei. Si marea iubire a vieții ei. O nimica toată.