Un Trandafir In Intuneric

49.

Cristi dormea ca un îngeraș în brațele Andreei. Fusese agitat vreo câteva ore, dar până la urmă adormise. Se trezise cu noaptea-n cap și urcat în autocarul spre granita. Avea de gând să se stabilească în țara cea mai apropiata. Nu credea că are răbdare Cristi să meargă prea mult cu autocarul și nu voia să-l chinuie. Pana la urmă, împrumutase bani de la Claudia. Ea plănuia să se angajeze cu program de 8 ore la croitoria la care lucrase doar cate 4 ore ca să poată sta cu Cristi. Acum că el plecase, se putea angaja full-time. Încercă să nu se gândească deloc la el și la ce se întâmplase. Noaptea trecută își dăduse seama că niciodată n-o sa se mai poată apropia de un bărbat. El atinsese ceva in ea, ceva ce altul nu ar fi putut să suplinească. Nu înțelegea nici ea prea bine, dar probabil că așa era dragostea. Nu era ceva rațional.
Cristi se foi in somn și Andreea îl strânse în brațe mai bine, apoi îl sărută pe cap. El era dovada vie a iubirii, cel puțin din partea ei.

Sebastian se îmbraca și înjură în același timp. Andreea avea telefonul închis, iar plicul cu bani era intact. Ce joc mai era și asta? Și el fusese neglijent. Omisese să-i spună uneia dintre gărzile lui de corp sa o supravegheze de dimineață. Își puse haina pe el și plecă în fugă. Știa unde locuia și avea de gând să-i ceară explicații. Seara trecută îl bulversase. Ceva era în neregula, ceva rămăsese nespus între ei. Și o să afle adevărul, oricare ar fi ăla.
Când ajunse la adresa și bătu la ușă, ramase foarte surprins vazand-o pe Claudia. Nu se putea spune același lucru despre ea. Nu era deloc mirata că îl vede.
- Buna! intra! Îl invită ea.
Sebastian analiza interiorul simplu al apartamentului, dar nu era nici urmă de Andreea.
- De ce nu te sperii că mă vezi? O întreba curios Sebastian.
- Pentru că știam că o să vii aici, mai devreme sau mai târziu. O cauți, nu? A plecat cu noaptea-n cap.
- De ce?
- Ar trebui să stați la o masă și să discutați ca doi adulți. Asta am încercat și ei să-i spun, dar e orgolioasa. Gaseste-o și vorbiți.
- Nu ți-a zis unde se duce?
- Spre vest. Cred că nici ea nu știe prea bine.
- Știu că mai e ceva ce nu am lămurit. Spune-mi tot ce știi.
- Nu am acest drept, îmi pare rău. Cu ea trebuie sa vorbești.
Sebastian se întoarse spre ieșire, dar calcă pe ceva tare și când ridică de jos obiectul, văzu că e un trenuleț mic.
- Ce-i asta? se întoarse spre Claudia.
Claudia se albi la față și începu să se bâlbâie.
- Este al lui Cristi.
- Cine e Cristi? întrebă bănuitor Sebastian.
Privirea Claudiei fugi spre un colț al sufrageriei, unde era o poza. Sebastian se duse spre dulap si simți că îi fuge pământul de sub picioare. Andreea ținea în brațe un băiețel brunet, cu ochii identici cu ai ei. Sebastian începu să cotrobăie disperat după alte fotografii. In timpul asta, Claudia se uită înmărmurită la el. In dulap mai găsi un album cu poze. Sebastian se așeză pe canapea și privi fata vesela a Andreei langa un tort pe care se afla cifra 1 și același băiețel care era murdar pe fata și pe mâini cu crema de la același tort. Urmau o mulțime de poze in parcuri de distracții, cu Andreea de mana, apoi poze de la aniversarea de doi ani. Adevărul îl bulversa total pe Sebastian. Era de prisos să întrebe dacă era băiatul lui. De aia fugise de el de când se întorsese. Dar de ce nu îi spusese? Franco susținuse că ea nu-l căutase, că se combinase imediat cu Albert. O fi știut Albert că ea are un copil? Femeia asta îl termina nervos. Ce gândire încâlcită avea de preferase sa fuga de el decât să-i spună adevărul? Dar de data asta o încurcase. Nu mai avea scăpare. O s-o lege de pat, o s-o țină închisă ca să se asigure că nu mai pleacă de lângă el.
- Ai de gând să-mi spui in ce condiții s-a născut Cristi si de ce Andreea nu mi-a zis nimic niciodată?
- Gaseste-i și discutați. E momentul să clarificati totul. Mă bucur că s-a întâmplat așa. Nu poți fugi de ceea ce este menit, oricât ai incerca.