Un Trandafir In Intuneric

36.

- Taci din gura, târfă hoață, și scoate banii! se auzi o voce de bărbat.
Sebastian se trezi brusc și își caută pistolul unde îl ascunsese maică-sa ultima data, sub salteaua murdara. Nu era pe nicăieri și băiatul intra in panica. Urletele de durere ale mamei lui se întețeau. Disperat, Sebastian se gândi ce ar putea folosi drept armă și își aminti de cuțitul cu care tăiase niste mere in seara precedentă. Avea lama scurta, dar ascuțită. Deschise încet ușa și o văzu pe maică-sa într-o baltă de sânge. Încă mai mișca și încerca, cu ultimele puteri, să-l oprească pe agresor, un burtos cu chelie, pestele ei.
- Ia-ți labele de pe mama, scarbosule, ii strigă Sebastian.
Burtosul se opri pentru un moment și se uita chiorâș la el.
- Cine naiba te crezi, mucosule? Vezi că te pun la produs pentru perverșii aia bătrâni daca te bagi in ce nu-ți fierbe oala.
- Am zis să-i dai drumul sau te sfârtec ca pe porc.
Burtosul se ridică brusc de jos și veni spre Sebastian cu intenția să-l lovească, dar acesta se strecura pe după masă și ajunse cat ai clipi in spatele bărbatului. Îi împinse un sut in fund cu toată forța și bărbatul căzu cu fata de podea. Cei 3 ani de tras la sala își spuneau cuvântul. Îi sări în spate burtosului și îi cresta obrazul cu cuțitul, apoi îl prinse de gat și îi spuse:
- Daca mai pui mana pe maică-mea, data viitoare îți fac buzunar la gat.
Burtosul urla de durere tinandu-se de obraz și Sebastian ii dădu un picior in coaste, apoi se ridică de pe el, lua pistolul plin de sânge căzut langa mama lui și verifică dacă e încărcat. Îl îndrepta spre bărbat și îi spuse:
- Ai trei secunde sa te cari de aici sau o să te trezești direct în cazanul cu smoală.
Burtosul reuși cu greu sa se ridice și plecă, nu înainte să îl înjure in barbă pe Sebastian. După ce plecă, Sebastian închise ușa și îi verifica semnele vitale mamei lui. Nu dădea niciun semn că ar mai trăi, capul era plin de sânge, iar langa ea zăcea un levier. Pesemne că o bătuse cu ăla în cap nenorocitul. Sebastian ii mai aruncă o privire mamei lui, ultima. Era plină de sânge și chipul ce fusese odată atât de frumos era desfigurat. Dar nu avea timp sa-si plângă de milă. Cotrobăi repede prin dulapuri și culese ce mai putu din casa, le îndesa într-un rucsac, apoi ieși în grabă. Se ascunse după blocul de vizavi și suna la 112 ca să anunțe evenimentul, apoi aruncă telefonul. In 10 minute, poliția și ambulanța erau la fata locului. După vreo jumătate de oră, văzu cum trupul mamei lui era scos într-un sac de plastic. Murise. De-acum era doar el.

Sebastian se trezi brusc și, din instinct, scoase pistolul de sub pernă și îl îndrepta spre persoana care stătea lângă canapea. Andreea tresări și scăpă paharul cu lapte din mână. In momentul ăla se dezmetici și Sebastian și ascunse pistolul. Se frecă la ochi și se ridică din pat, atent sa nu calce pe cioburi.
- Ești ok? N-am vrut să te sperii.
- Sunt ok, doar că erai foarte agitat in somn și am vrut sa vad ce e cu tine. Eram îngrijorată.
- A fost doar un vis tâmpit. Zâmbi trist Sebastian.
- Ești sigur că a fost doar asta?
- Îmi place că îmi porți de grija, dar nu e nevoie. Sebastian o mângâie drăgăstos pe obraz, apoi o apucă de mână și o trase in brațele lui. O sărută doar pe buze și o ținu in brațele lui pentru cateva minute, fara să spună nimic.
- Ar trebui sa curat cioburile. Uneori sunt foarte neîndemânatică, își drese vocea Andreea.
- Nu mai spune asta. Lasă-mă pe mine sa curat. Oricum nu mai pot adormi.
- As vrea sa ai încredere în mine și să-mi povestești despre visele astea. Poate te-as înțelege mai bine.
- Nu o sa murdăresc relația noastră cu amintiri din trecutul tulbure. Vreau sa privim doar spre viitor.
- Eu nu cred asta. Din contra. Daca nu înțelegem trecutul, nu putem avansa.
- Andreea, sa dai la psihologie că te pricepi, pufni Sebastian.
- Mă iei în râs, dar așa e. Și știi și tu în adâncul sufletului că sunt unele fantome din trecut care ne pot bântui toată viața dacă nu avem grija...
- O să te bântui eu toată viața, stai liniștită! N-o să se mai apropie altcineva de tine, începu să râdă Sebastian. Hai să curățăm aici. Știi că mâine seară mergem la petrecere, nu?
- Mda...
- Ce entuziasm pe tine!
- Nu e chiar ce mi-as fi dorit sa fac de Crăciun.
- Știu, dar o să stăm puțin. Nici eu nu mă dau în vânt după asemenea reuniuni de fițe.
După ce făcură curat, se uitară împreună la un film, iar Andreea adormi aproape imediat în brațele lui Sebastian.

Pe Claudia o durea iar tot corpul. Aproape că plângea de durere. Daca mai avea loc încă un episod ca aseară, o să încerce să fugă. Nu mai rezista și Damian devenise tot mai nebun. Nici măcar analgezicile nu mai făceau fata. Pe la 10, auzi soneria, dar nu se sinchisi. Apoi, auzi bătăi repetate în ușă. Se scula cu greu și își trase un halat mai decent pe ea, apoi deschise ușa fara să se uite cine era. Se trezi îmbrățișată strâns de Andreea și începu să geama de durere.
- Doamne, mi-am făcut atâtea griji pentru tine, ii spuse Andreea. Se uită atent la ea și își dădu seama că o doare ceva. Avea buza de jos vânătă. La gat la fel. Andreea realiza că ceva grav se întâmplase cu ea și îi trase halatul ca să vadă dacă mai are și alte urme suspecte.
- Hei, ce faci? Ai luat-o razna? Strigă Claudia la ea.
Andreea se uită la urmele de arsuri de țigară de pe brațele Claudiei și la vânătăi și ramase perplexă. Știa sigur că sunt arsuri pentru că văzuse același lucru la Elena și aceasta îi explicase că așa le plăcea unor clienți să se distreze.
- Cine ți-a făcut asta?
- Lasă întrebările prostești și dă-mi halatul! Claudia ii smulse halatul și încercă să se infofoleasca in el, crezând că altfel ascunde urmele dezastrului din viața ei.
- Claudia, chiar țin la tine. Lasă-mă să te ajut. A fost Damian, nu? De când te chinuie așa și de ce, pentru numele lui Dumnezeu?
- Pentru că e un psihopat. El nu poate să fie împlinit sexual decât dacă mă chinuie. Toți care se ocupa cu afaceri dubioase sunt așa. Niste psihopați.
- O să vorbesc cu Sebastian.
- Doamne, fata, izbucni într-un râs isteric Claudia, ăla e cel mai rău dintre toți. Așteaptă numai sa te prindă în mreje.
- Nu, tu nu știi ce știu eu despre el. Lasă-mă să...
- Termin-o odată! Încetează cu toate speranțele astea de doi lei! E un șarpe veninos, un prădător. O sa te folosească în fel și chip, apoi o sa te lasă pradă unora mai răi decât el. De ce crezi că te-a vrut neapărat pe tine? Pentru că ești total opusul lui și vrea să-ti distrugă aura asta de inocenta și de bunătate. L-am văzut în zeci de lupte, apoi în cluburi pe lângă femei. Știu cum e. Plus că Damian e fanul lui numărul 1. Îl admiră pentru sângele lui rece și pentru cum își elimina adversarii. 
Andreea simțea că o ia razna din nou. Crezuse că se liniștește, că totul e bine, dar fusese doar o minciună. Cu o persoana ca Sebastian niciodată nu va avea liniște. Cobra... Ar fi vrut să fugă din nou, sa plece departe de el. De cate ori era în preajma lui, rațiunea ei se ducea la  vale. Se lăsase dusa de val ca fraiera.