Un Trandafir In Intuneric

18.

Sebastian se întoarse la club ca să verifice încasările de săptămâna trecută. Se închise în biroul lui și încercă să se concentreze, dar mintea îi fugea la ea. Nu știa dacă mersese bine sau rău, dar totuși simțise atracția dintre ei și era sigur că și ea avusese același sentiment, doar că îi era greu să accepte încă. Cum ar fi putut? Cu siguranță nu era prințul pe cal alb la care visau fetele de genul ei. Dar ce conta? O sa se obișnuiască și cu stilul lui de viață. Și el o să aibă grijă de ea.
Un ciocănit ușor îl trezi din reverie și o văzu pe tipa de la bar care îi aducea o cafea. Oftă in sinea lui realizând că era vorba despre aceeași care se tot fâțâia prin fața lui mereu când venea la club. Nu era atras deloc de ea, dar se părea că tipa nu renunța. Probabil că îl văzuse cu Andreea in seara asta.
- Ți-am adus cafeluța, Șefu'. Sper sa fie pe placul tau, ii zise și se aplecă să-i lase ceașca pe birou. Era pe jumătate dezbrăcată și afișa un decolteu generos. Era blonda cu ochi albaștri și nu avea mai mult de 18 ani, in ciuda machiajului strident care o maturiza.
- Merci! De când ești angajata aici?
Blonda jubila, crezând că în sfârșit Cobra avea să îi dea atenție.
- De 6 luni și îmi place la nebunie!
- Mergi la școală?
- Școală? Nuuuu. M-am lăsat din clasa a 9 a. Nu-mi plăcea și oricum cine are nevoie de școală când poți să te distrezi și să câștigi bani în același timp.
- Crezi că e ceva de durata? De îndată ce apare una mai drăguță ca tine și mai băgăreață, o sa trebuiască să o iei de la zero. Tipii cu bani se plictisesc repede și oferta e variată. Eu zic să-ți bagi mințile-n cap cat mai ai timp.
Tipa rămase descumpănită și nu știu ce replica sa dea ca să nu-l supere. Sebastian își dădu seama că era pierdere de vreme să încerce să-i explice ce era greșit. Era un cerc vicios. Fetele de genul asta ajungeau să se prostitueze pe doi lei, apoi dependente de heroina, mureau cine știe pe unde. Ca și maică-sa...
- Poți pleca.
- Șefu', as putea sa fac multe ca să te detensionez, incerca fata sa se pisiceasca pe lângă el.
- Ce naiba nu-ntelegi? Valea! Am treabă.
Blonda tresări și plecă fără sa mai spună un cuvânt.

Andreea reuși să doarmă cu chiu cu vai, dar în toate visele ei apărea același chip cu ochi negri. O bântuia parca.
Ii dăduse 10 mesaje Claudiei fara să primească răspuns. Claudia era cu tipul ăla cat o namila și ei nu-i spusese nimic niciodată. Ar fi băgat mana-n foc că sunt prietene, dar constată acum cu amărăciune că nu era așa. Era singura pe lume.
Astăzi, mai mult ca oricând, avea nevoie să meargă la biserică. Plus că trebuia să cânte niste colinde. Preotul spunea că are o voce angelica, desi ei nu i se părea chiar așa. Dorea din suflet sa se liniștească și să încerce să uite de noaptea trecută. Adrian sforăia pe canapeaua din sufragerie, așa că Andreea ieși în liniște din casă și văzu surprinsă că ninsese. Cu puțin noroc o sa fie zăpadă de Crăciun. Își modifică profilul telefonului pe silențios și așteptă autobuzul.
În curând, ajunse la biserica și se așeză pe in scaun ca să asculte slujba.

Sebastian sunase de 50 de ori la Andreea și nu primise niciun răspuns. Le dăduse liber azi-noapte băieților care o mai supravegheau din când în când pentru că se gândise că va dormi până târziu. Nu suporta lucrurile de genul asta. Bătu cu putere în ușa apartamentului. Niciun răspuns. Scoase dublura cheii pe care o făcuse mai demult și reuși să intre. Adrian zăcea pe canapea, iar ușa dormitorului era deschisă. Privi înăuntru și nu era nici urmă de Andreea. Lua o cana cu apa rece din bucătărie și aruncă peste Adrian.
- Ce naiba? se schimonosi Adrian.
- Știi unde e Andreea?
Adrian aproape că sări ca ars de pe canapea auzindu-i vocea, dar o durere ii săgetă capul și se opri cu un geamăt.
- Cred ... că e la biserica. Are prostul asta obicei in fiecare duminica. E biserica aia mare din centru.
Sebastian pleca fără să-i mai arunce o privire și ajunse repede in centru. Parca in apropiere și rămase câteva minute pe gânduri. Mai mersese la biserica pe când era mic, mai ales iarna când era frig și mai primea dulciuri de la niste cucoane venite sa dea de pomana. Până ce luase bătaie de la niste băieți mai mari care nu vroiau să împartă cu el ce se dădea de pomana. Plus că-si dăduse seama ce înseamnă să primești de pomana și îl revoltase gândul. Prefera sa fure decât să-i dea cineva de pomana. Ultima dată când fusese la biserica, o botezaseră pe Ivona, pe care, până la 12 ani, nu se gândise nimeni sa o boteze. Acum se uita la turla bisericii și se întreba dacă e cazul sa intre sau să aștepte in mașină. Se hotara sa intre pentru că dorea să o vadă pe Andreea in ipostaza asta. Vroia sa o înțeleagă pe deplin. Poate așa ar fi reușit să ajungă la inima ei.
De cum intră, observa că era ticsită de oameni, dar nu-l deranja pentru că era mai înalt decât majoritatea și avea vizibilitate. Tocmai se terminase slujba și preotul ținea o mica cuvântare.
- Am deosebita plăcere să vă invit la un concert de colinde ad-hoc, iar vedeta noastră, după cum îmi place mie sa o numesc, este Andreea Caragea, pe care Dumnezeu a inzestrat-o cu o voce minunata. Haideți să o încurajăm pentru că știu că este o fata emotiva și timida, dar și foarte modesta când vine vorba de talentul ei.
Lumea aplauda și Sebastian o urmări cu privirea pe Andreea. Arata... diferit. Era îmbujorată și zâmbea timid către cei din jur. Parca o vedea pentru prima dată și parcă se indragostea din nou de ea. Iar când începu să cânte un colind, se simți invadat de un sentiment nemaipomenit. Și i se făcu frica. Lui, care înfruntase cei mai mari ticăloși din orașul ăsta, care-și văzuse mama omorâtă în bătaie de proxeneți, care furase de la o vârstă fragedă. Avea o voce extraordinara și îl atinse până în cele mai adânci unghere ale sufletului sau negru. Probabil că așa arătau îngerii, daca existau. Andreea continua sa cânte, pătrunsă de un sentiment liniștitor, dar un fior o cuprinse și fără să-și dea seama, se uită țintă spre intrarea în biserică și îl văzu. Continua sa cânte din reflex, dar nu-și putu desprinde privirea de el și cumva se simți goala in fata lui. Simți că îi vede sufletul dezgolit, cele mai adânci simțăminte și că fix in momentul ăla și-au legat destinele. Era ceva mai presus de rațiune și nu pricepea nici ea de ce are sentimentul acut că el a pus stăpânire pe ea. In momentul ăla, Sebastian ieși din biserica și Andreea trai doua stări, una de ușurare și una de dezamăgire, de parcă ar fi rămas iar singura.
Sebastian, copleșit de intensitatea momentului, se așeză pe o banca din parcul de peste drum de biserica și își aprinse o țigară. Nici el nu știa să definească ce se întâmplase, dar era clar că el fără ea nu o sa poată trăi. Era a lui in întregime.