Un Trandafir In Intuneric

22.

Restul zilei de duminica trecu pe repede înainte. Andreea era parcă în transă și observa abia seara târziu că Adrian plecase și nu se mai întorsese. Îi scrise un mesaj, fara prea mari speranțe că îi va răspunde,dar spre surprinderea ei, ii explică printr-un SMS că era plecat din oraș, dar o s-o sune când o să apuce. Atât și nimic mai mult. Tare-ar fi vrut Andreea sa știe în ce scop umbla el aiurea. Vorbise mai devreme și cu Sebastian. El îi povestise cate ceva, dar ea îi răspunse doar monosilabic. Rememorând discuțiile avute, Andreea realiza ce persoana periculoasă era el și că trebuia să plece cat de departe de el se putea. Își făcuse și un plan în sensul asta. Mama ei avusese o mătușă singura in capitala care îi îndrăgise mult. Ținea minte și acum prăjiturile ei delicioase și răbdarea cu care le vorbea mereu,fara sa se supere daca făceau cate o boacănă. Mai păstrase legătura cu ea, fara să știe Adrian, așa că avea de gând să plece acolo pentru o vreme măcar. Cel mai tare o durea că trebuia să cheltuie din banii strânși cu greu pentru școala de asistente, dar merita daca reușea astfel sa scape de Sebastian.
Telefonul suna cu insistență și văzu că era Claudia. Parca nu mai avea încredere în ea după tot ce se întâmplase, cu toate că își dădea seama că fusese obligata să păstreze tăcerea.
- Buna, străino! se auzi glasul vesel al Claudiei. Nu m-ai sunat deloc azi. Ai avut treabă?
- Buna, scuze, eu am incercat sa descâlcesc tot ce mi s-a întâmplat în ultima vreme.
- Ei, de ce-ți bati capul? Trăiește momentul și gata. Că tot vorbim de trăit momentul, se intra gratuit la piscina acoperita a hotelului Carlos in fiecare luni.
- Ăla mare din centru? E super luxos.
- Da, fata, îți dai seama? Hai sa mergem mâine, am auzit că e foarte fain. Condiții de 5 stele.
- Numai de stat la piscina nu am chef...
- Fata, ai 17 ani, nu 50, bucură-te de viață! Hai, nu fi fraiera! Îți împrumut eu un costum de baie. Fac cinste și cu ceva ronțăieli.
- Ok, ceda Andreea, desi nu avea chef deloc să iasă undeva mâine. Trebuia să-și pregătească plecarea.
- Super! Vin să te iau pe la 6 cu un taxi. Am bani și de dus, și de întors cu taxiul.
- Care-i treaba cu tipul ăla? Nu știam că ai prieten.
- Testez terenul, Andreea, și vedem ce iese, minți cu ușurință Claudia. Asta ar trebui sa faci și tu cu Sebastian. Vezi ce-i cu el și...
- Pe bune? Îmi spuneai mereu să mă feresc de el și acum mă împingi in brațele lui? Ești nebună?
- Mi-a mai zis Damian una-alta despre el și pare că a avut o viață grea, de aia e așa. Plus că îi place mult de tine.
- Nu mă interesează. Și eu am avut o viață grea și nu m-am apucat de trafic de carne vie sau de alte chestii.
- Tu ai avut părinți iubitori, Andreea. Adică ai avut un început. Nu toți suntem la fel de norocoși.
- Știu, îmi pare rău, dar totuși nu incerca să-l justifici.
- Hai sa nu ne certăm. Ne vedem mâine, da?
- Da, bine. Pa!
După ce închise apelul, primul lucru pe care îl făcu Claudia fu să-i dea mesaj lui Adrian. "S-a rezolvat!". După ce se asigura că fusese trimis mesajul, îl șterse. Nu trebuia să riște să fie văzut de Damian.
De când îi spusese Damian că Sebastian mergea seara la piscina ca să înoate, își făcuse planul sa o duca pe Andreea. Trebuia să le consolideze relația cu orice preț. Vroia să-l pună pe jar pe Cobra. Claudia zâmbi gandindu-se că la un lucru era foarte buna: știa cum să înnebunească un bărbat și chestia asta o s-o ajute in cazul asta. O să-și folosească experiența ca s-o arunce pe Andreea in brațele tipului. Ea, săraca, era cam slabă de înger la capitolul asta. Habar n-avea cum ar fi salivat toți daca s-ar fi pus în valoare. Vesela, își continuă sarcina de a-și face manichiura.

Sebastian schimba câteva mesaje cu Andreea luni dimineață și se urcă în mașină ca să meargă la Franco. Marfa ajunsese seara trecută, dar ceva dubios se întâmpla și vroia sa se consulte cu el. De cum ajunse, văzu că Ivona vorbea precipitat cu maică-sa, plănuind petrecerea de Crăciun.
- Hei, nu știi să saluți când intri într-o casă? îl aborda Ivona. Și el care crezuse că va trece neobservat.
- Da, buna dimineața!
- Noi pregătim invitațiile pentru petrecerea de Crăciun. O sa vii, nu?
- Chiar...
- Sigur că o să vina, draga, doar nu e sălbatic.
- De când e moda asta cu petreceri de Crăciun, mă rog? Nu te saturi sa tot socializezi cu pițipoancele alea in restul anului?
- Sunt fete de familie bună, fraiere! Poate-ți găsești și tu pe cineva mai de Doamne-ajuta. Sau ți-ai găsit deja?
Sebastian ar fi strans-o de gat bucuros pe intriganta mica.
- Daca fitoasele alea de bani-gata sunt fete bune, mai bine mă fac călugăr decât să mă combin cu una din ele.
Își făcu apariția și Franco și îl scapa de corvoada continuării discuției.
- Ia spune, fiule, cum mai ești? îi spuse el, după ce închise ușa biroului și îl pofti să ia loc.
- Am avut ceva probleme cu furnizorul din capitală. Marfa a ajuns cam greu. Din câte știu, e om serios. Care crezi că ar fi fost problema?
- Au fost controale dese în ultima vreme. Vin alegerile și toți vor sa pară cinstiți. Dac-ai ști cât mi-aș dori uneori să mă retrag din porcăriile astea. Am obosit. Îmi doresc o căsuță la munte undeva, un câine ciobănesc și pe Alis langa mine.
- Mda... Sebastian se simțea cumva dator să preia frâiele afacerilor ca să-l scuteasca de toate obligațiile, dar totuși nu era încântat de perspectiva.
- Nu o spun ca să pun presiune pe tine. Am niste probleme cu inima și mi-ar prinde bine să mă mai deconectez.
- Știu, nașule. O sa vina și momentul ăsta.
- Daca o sa preiei afacerile, e bine sa te concentrezi doar asupra lor. Ești tânăr, ai toată viața înainte să-ti găsești pe cineva. Ivona e o copila care se gândește doar la dragoste.
Lui Sebastian nu-i placu deloc direcția în care o lua discuția. Carevasăzică aflase și Franco de Andreea.
- E un sfat sau un ordin?
- Doamne, fiule, nu mi-am permis niciodată să-ți dau ordine. Țin la tine și vreau ce e mai bun pentru viitorul tau.
- Nașule, te respect mult și îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine, dar lasă-mă să decid singur ce e mai bine.
Franco se încruntă, dar nu spuse nimic. Se gândea să-l lase pe Sebastian să-i povestească la momentul oportun ce credea el de cuviință. Citise din scoarta-n scoarța dosarul fetei și părea prea nevinovată ca să fie adevărată. Oricum învățase că în viață totul se rezuma la răbdare, așa că nu se grăbea. O să-l lase în pace pentru moment, dar daca va considera că fata îl distrage de la adevărata lui menire, o să aibă grijă să dispară din peisaj.
- Hai să mâncăm ceva, apoi mai discutam afaceri, și îl conduse pe Sebastian către living. Nu vroia să-l enerveze prea tare. Cel puțin în momentul de fata.