Un Trandafir In Intuneric

16.

Andreea fu condusă într-o incăpere alăturată, de unde se putea admira pădurea din apropierea orașului. Priveliștea era fantastică, dar păcat că nu se putea bucura de ea. Se invinovățea că lăsase garda jos. Nu trebuia să îl privească pe Sebastian decât ca pe ceea ce era. Un golan care nenorocise fete nevinovate, le dăduse pe mâna proxeneților sau poate chiar le omorâse.

Sebastian îi ținu scaunul ca să ia loc, apoi îngenunche în fața ei și îi luă talpa unuia din picioare în mâna. Apoi îi strecură piciorul în pantoful cu toc, apoi făcu la fel și cu celălalt. Grija cu care se comportase o uimi pe Andreea, dar nu vru sa se manifeste in niciun fel. Asta ar fi insemnat sa-i arate ca apreciază felul in care se comporta cu ea.

Sebastian se așeză la masă și începu să mănânce cu poftă. Andreea, în schimb, invârtea mâncarea prin farfurie, deși era convinsă că e foarte gustoasă.

- Mănâncă! Știi ce se intâmplă dacă nu mănânci? Ți se face rău. Ai băut și alcool pe stomacul gol, se auzi vocea lui ingrijorată.

Convinsă că fusese doar o impresie de moment, Andreea se strădui să ia câteva inghițituri, dar parcă îi rămâneau în gât. Continuară masa în tăcere, iar la desert Andreea avu surpriza să constate că li se servea tort diplomat, preferatul ei. Pentru o fracțiune de secundă, se gândi că el o făcuse anume ca să o impresioneze. Dar gândul se risipi de indata ce privi imaginea de ansamblu. Voia doar să se culce cu ea. Nu avea de ce să se străduiască să îi facă ei vreo plăcere. Probabil că își imagina că era suficient să scoată portofelul ca ea să se ploconească în fața lui. În definitiv, o considerase o sărăntoacă din prima, de când fusese la patiserie.

- De ce ai vorbit cu șefa mea ca să mă concedieze? Doamne, iar vorbea gura fără ea! Se gandi, dar nedreptatea care i se făcuse era prea mare ca să treacă peste cu usurintă.

- Adică?

- Nu ți-a convenit cum m-am comportat în seara aia cu tine și ai vorbit cu ea, nu-i așa? Altfel nu-mi explic de ce m-a concediat.

- Nu am vorbit cu ea despre asta, Andreea. Și nu văd de ce te mai gândești la asta. Nu mai e nevoie să lucrezi.

Andreei nu-i venea să creadă ce aude. Ce ticălos arogant! Ce-și imagina? Că o să se gudure pe lângă el ca să o plătească?

- N-am de gând să fiu târfa ta! Și nici prostituata altora.

Sebastian îi aruncă o privire intunecată.

- Nici nu credeam că vei fi. Dacă credeam asta, nu eram la masă acum, eram în pat, la vreun hotel. Cât despre alții, dacă mai repeți vreodată tâmpenia asta, o să fiu nevoit să te pedepsesc și nu cred că vrei asta. Nu-mi place să împart ce e al meu. O să mă cunoșți și o să-ți dai seama ce fel de persoană sunt și care e locul tău în viața mea. Și nu mai încerca să mă provoci. Gândește înainte să vorbești!

Andreea inghiți în sec și incercă în van să oprească lacrimile care amenințau să cadă. Voia să plece cât mai departe de omul asta. Sau mai bine să se culce cu el mai repede, poate s-ar fi plictisit și ar fi lăsat-o în pace. Se trezi deodată cu el în fața ei. Se ridicase de la masă, iar ea nici măcar nu-l auzise, prea preocupată de durerea ei. Scoase o batistă din buzunar și îi ridică bărbia, apoi îi șterse lacrimile cu grijă. Andreea ar fi vrut să plângă mai tare, până la epuizare. Nu știa ce se alesese de viața ei, cine era omul ăsta și de ce trebuise să apară ca să o dea peste cap.

- O să te duc acasă, dar vreau să-ți ofer un dar înainte. Sebastian îi dădu un pachet dreptunghiular, subțirel, învelit în hârtie roșie. Desfă-l, te rog! Sper să-ți placă.

Andreea îl luă cu mâini tremurânde și se chinui să desfacă ambalajul fără să-l mai contrazică.

- Știu că-ți place să gătești.

Era o carte de rețete rapide a unuia dintre cei mai buni bucătari. Nu și-ar fi permis niciodată să și-o cumpere. Îi plăcea acel bucătar pentru că gătea rețete din ingrediente accesibile ca preț. Mereu trebuia să aibă grijă la cheltuieli... Andreea rămase fără cuvinte. Era o enigmă tipul ăsta. Avea personalitate dublă.

- Mulțumesc, reuși să îngaime cu greu.

- Cu plăcere! Dar nu mă mulțumesc cu atât. Sunt egoist, vezi tu. Ți-am dăruit-o în speranța că-mi vei găti și mie ceva de acolo.

Andreea se inroși și îl privi pe sub gene. Părea foarte mulțumit de el insuși. Sebastian nu se putu abține și o mângâie ușor pe obraz. Era atât de frumoasă când roșea! Cel mai surprinzător pentru el fu faptul că nu se feri de mângâierea lui. Își forță norocul și îi atinse buza de jos cu degetul mare. Mai intâi ușor, apoi mai apăsat, insistând și pe buza de sus. Avea buze pline, numai bune de sărutat și de mușcat ușor. Andreea era hipnotizată de mișcarea lui și rămase nemișcată. Când el își retrase mâna, simți nevoia să dea limba peste buze. Privirea lui deveni și mai intunecată în momentul ăla. Avu senzația că e un animal de pradă ce de-abia așteaptă să o atace. Parcă îi pulsau buzele, și se făcuse foarte cald în încăpere.

Magia se destrămă când telefonul lui sună. Sebastian injură în barbă și răspunse.

- Ce naiba vrei? Ți-am zis să nu mă deranjezi.

- Șefu', iertare, dar a venit Ivona și a făcut scandal să o lăsăm să intre.

Asta mai lipsea! Știuse că netoata aia mică o să-i facă probleme.

- Unde e acum?

- E în biroul tău, Șefu'.

- Vin imediat! Sebastian se întoarse către Andreea. Am o mică urgență. Mănâncă desertul. Știu că îți place mult. Revin imediat.

Sebastian aproape că alergă până în birou unde o văzu pe Ivona îmbrăcată într-o rochie transparentă. Nici nu așteptă să asculte ce avea de spus. Îi luă haina de pe scaun și o aruncă pe ea, apoi o apucă de braț și o conduse spre ieșire.

- Ce puii mei ai? Dă-mi drumul, se trase Ivona înapoi. Pe mine nu mă tratezi ca pe subalternii tăi. Am venit să mă distrez și asta am de gând să fac.

- Ascultă aici, fitoaso, eu nu sunt dădaca ta! Taică-tu știe pe unde umbli? E ocupat cu cina aia de afaceri și te-ai gândit să-ți faci de cap un pic? Știi ce fel de oameni mișună pe aici, deșteapto? Te mai și îmbraci ca o vagaboanda.

- Doamne, dar care-i problema ta? Ce nervos ești! Pun pariu că ți-am stricat intâlnirea. Toți vorbesc de tipa aia cu care ai dansat.

- Ai mare grijă ce spui, Ivona! Dacă ajung bârfele tale unde nu trebuie, nu numai că nu o să mai ai nicio petrecere de Crăciun, dar o să am grijă să te tină taică-tu ca la mănăstire până găsește vreun fraier să te mărite.

Ivona deveni serioasă.

- Îți place mult de fata asta, constată ea. Mie-mi convine să țin secretul. Poate îți mai trece morocăneala dacă te combini și tu. Oricum te-ai afișat cu ea și până mâine o să afle tot orașul.

Sebastian își aprinse o țigară și îi oferi și Ivonei una.

- Stai liniștită! Face parte din strategie treaba asta. O să ai și tu rolul tău în toată povestea, dar deocamdată vezi-ți de treabă!

Mai trase două fumuri din țigară, apoi îi ordonă unuia dintre agenții de pază să o conducă pe Ivona acasă.