Un Trandafir In Intuneric

47.

- Nici n-a venit bine ticălosul că m-a și umilit. Sunt de râsul lumii. Eu care de doi ani i-am avut pe toți la degetul mic. Și mi-a trimis vorbă prin unul din angajații lui sa vin diseară la club. De fapt, sa venim. Cred că i s-a pus pata pe tine, psihopatului. Toți au văzut ce priviri ți-a aruncat toată seara. Și n-ar fi asta o problema, dar pur și simplu s-a dat la tine de parcă eu n-aș fi existat, își continuă monologul Albert.
Pe Andreea o durea capul îngrozitor și migrena i se înrăutățea din cauza vorbăriei lui. Oare cat avea să mai trăncănească? Era convinsă că i-ar fi servit-o pe tavă lui Sebastian daca i-ar fi ieșit beneficii din asta. Nu-i pasa deloc de ea, doar că mândria lui suferise.
- Trebuie neapărat să merg și eu? Am o durere de cap cumplită și sunt super obosita.
Albert făcu o figură șocată.
- Cum naiba sa nu mergi? Tu ești momeala. Am nevoie de tine acolo. Daca chiar îi place de tine, mă poți ajuta.
- Nu-i place, crede-mă. E doar curios de ce m-ai păstrat atâția ani.
- Nu, am văzut cum se uită la tine, de parca te-ar devora. Te compătimesc, draga. Am auzit poveștile despre psihopatul asta. In America a curățat jumătate din organizație. E nebun de legat.
Deci o părăsise ca să o facă pe durul in America. Măcar aflase motivul.
- Vreau sa te îmbraci cat mai provocator și să-l dai pe spate pe nebun.
- Nu cred că e potrivit.
Albert începu deodata sa tipe ca scos din minți.
- Ai să faci cum spun eu, ai înțeles? Nu înțelegi că viitorul meu depinde de asta? La ora 8 vreau sa fii gata. Vin să te iau la 9.
Andreea se revolta in sinea ei pentru toate porcăriile pe care i le înghițise lui Albert. Își amintea și acum ce vise își făcuse că va avea o viață normală, că va studia sa devină asistenta. Și acum la 20 de ani, se alesese praful de toate.
Claudia o sună după vreo oră și o sfătui să fie conciliantă cu Sebastian ca să nu-i dea de bănuit. Ea era de părere că cel mai bine era să-i spună adevărul, dar Andreea nici nu voia să audă. Nu avea rost sa afle. Cine știe ce-l mai apuca. Singurul lucru care o alina e că băiețelul nu mai făcuse febră și era foarte vesel. Reuși să-l vadă prin apel video și îi spuse cat de mult îl iubește. O durea că nu-l lăsase să-i spună mama, dar convenise cu Claudia că e mai bine așa. Pentru siguranță lui și a ei.
La ora 9 când veni Albert sa o ia, arata ca o dama de companie. Una de lux. Purta o rochie scurta și mulata, argintie și tocuri înalte. Albert îi confirmă din priviri alegerea și plecară spre club. Lumea alesese să petreacă în club in prima zi din an și locul era arhiplin. Ei fura conduși într-un separeu VIP, unde era deja instalat Sebastian cu inca doi tipi pe care Andreea îi știa doar din vedere. O dansatoare orientala oferea un show privat celor trei, dar Sebastian părea nervos și se tot uita la ceas. Când îi repera pe cei doi în mulțime, zâmbi mulțumit. O analiză pe Andreea și făcu o grimasă suparata, ceea ce o bucura. Nici nu avea nevoie să o placa. Albert îi salută pe cei trei, in timp ce ea incerca sa stea cat mai in spate și îi salută de la distanță.
- Albert, hai sa dansam puțin, îl rugă ea lipindu-se de el, numai ca să nu stea langa Sebastian.
In timpul asta, privirea lui Sebastian urmarea orice detaliu al conversației lor.
- Pai, abia am ajuns.
- E o melodie care-mi place, adăugă ea și îl mângâie ușor pe piept.
Albert se uită curios la ea, dar spre ușurarea ei, se scuza fata de cei trei bărbați și o duse pe ringul de dans. Albert știa să-și joace rolul de iubit. Îi mai puse mâna pe fund la un moment dat și o strânse în brațe de parcă era înnebunit după ea. Nu apucară sa danseze mai mult de două minute, că Sebastian îi sopti ceva la ureche lui Albert, iar acesta se retrase. Andreea incerca sa plece și ea, dar Sebastian o încolți și o trase spre el. "Iar o luam de la capăt", se gândi Andreea.
- Ce ținută electrizanta, ii spuse Sebastian la ureche. Vrei sa înnebunești toată populația masculină? Altădată ți-ar fi fost rușine să porți asa ceva in public.
- Am trecut peste complexe.
- Mi se pare minunat. Te prinde rolul de dama de companie.
Andreea incerca sa+și păstreze calmul și nu-i răspunse nimic.
- Mă mir că te lasă Albert sa umbli pe jumătate dezbrăcată pe aici. Nu știe că poți atrage atenția altora mai șmecheri decât el?
- Albert e destul de influent. Nimeni nu îndrăznește să pună mâna pe ce este al lui.
- Tot naiva ai rămas, Andreea. Tu n-ai fost niciodată a lui. Știm amândoi asta. Azi dimineață erai foarte dornica sa continuam. Daca ar fi așa de grozav Albert, nu te-ai topi așa când te sărut.
- Sunt o târfa, Sebastian, știu să mă prefac.
Sebastian se încordă și îi spuse.
- O să mă conving in curând cat de bine știi să te prefaci.
- Ce.. ce vrei sa spui?
- O să vezi în curând.
In restul serii, Andreea statu pe canapea și aruncă ocheade scurte in direcția lui Sebastian. Acesta băuse câteva pahare, dar părea din ce in ce mai tensionat. La un moment dat, dispăru împreună cu Albert și Andreea se gândi că e de rău augur. Ceva plănuia el.

- Ia loc, Albert, spuse Sebastian. Vreau sa discutam despre afaceri.
Albert zâmbi mieros, dar zâmbetul îi pali cand auzi continuarea.
- Știu cat ai furat de la organizație. Și dacă află ceilalți s-ar putea sa te linșeze. Vreau sa pleci in America sub îndrumarea unui om de încredere de-al meu. Vei renunța la tot ce ai aici. Acolo vei primi un post in cadrul organizației.
Albert ramase fara cuvinte. Crezuse că e atent, că îsi acoperise urmele. Realiza brusc că de aia le era frica tuturor de el. Avea spioni peste tot și afla tot.
- Bineînțeles că vei fi scutit de oprobriul celor de aici daca faci ce îți spun. N-o să afle nimeni adevăratul motiv pentru care ai fost mazilit.
Sebastian mizase pe orgoliul lui și observa cu satisfacție că avusese dreptate. De-acum îl avea la mana și avea să facă ce spune el.
- Ce.. ce vrei sa fac? Fac orice!
Sebastian se scârbi când văzu cu câtă ușurință cade în capcana.
- Vreau să-i blochezi toate conturile Andreei. Vreau să rămână de pe o zi pe alta fara nimic.
Albert ramase surprins. Își imaginase că trebuie să divulge secrete din organizație, nicidecum asta.
- Vrei să rămână pe drumuri?
- Da.
- Eu nu înțeleg. Credeam că...
- Nu am nevoie să înțelegi sau sa comentezi ce-ți cer.
- Ok, dar să știi că are bijuterii și și-a strâns bani într-un cont.
- O să am eu grijă de restul. Vreau sa faci asta fara să o anunți. Mâine dimineața o lași doar cu hainele de pe ea in stradă, ne-am înțeles?
Albert se pregătea să-i spună că e mai complicat de atât, dar Sebastian îl concedie printr-un gest.
- Pleacă mai repede până nu mă răzgândesc.
Albert ieși cu coada intre picioare și Sebastian se gândi că acum o avea la mana. O sa cedeze și o să vina la el să-i ceară ajutorul. Bineînțeles că nu din prima. Era foarte orgolioasa, dar ce alternative avea. Un tip foarte priceput ii clonase cardurile și le golise. Era falita. O sa vina la el, mai devreme sau mai târziu.